DUPĂ CONGRES

Cu televizorul pornit, dar fără sonor, aşa cum m-am uitat eu, oricum pe sărite, sâmbătă, citind însă cu atenţie titlurile şi informaţiile afişate, presupun că niciun congres, al niciunui partid, oricât de “modern”, n-are cum să arate cu mult mai bine decât cele ale PCR de odinioară. Nu asta-i problema. Problema e că, vorba unui prieten, până la alegeri o să ajungem să votăm cu PD-L pentru că acolo o să rămână mai puţini pedelişti decât în USL!

Sincer să fiu, nici înainte de mişcările astea spectaculoase (şi mizerabile) de trupe dinspre PD-L/UNPR spre PNL, PSD şi PC n-am crezut că USL ar putea obţine cele peste şaizeci de procente cu care e (sau a fost) creditat prin sondajele de opinie, ba aş fi pronosticat că nu ia nici cincizeci, însă mă gândeam că dacă până la urmă, tocmai din cauza lor, va scoate un treizeci şi ceva-patruzeci, din tot atâta rată de participare la vot, lăsând şi următoarea guvernare pe mâna lui Traian Băsescu şi a cui o socoti el de cuviinţă s-o dea, o să aud iarăşi tot felul de politicieni liberali şi social-democraţi, în frunte cu marii moralişti Ponta şi Antonescu, başca pupinanaliştii lor de serviciu, constatând cu furie şi amărăciune ce proşti sunt românii fiindcă nu votează cu cine trebuie. Nu zău! Şi oglinda ce spunea?