Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

sâmbătă, 28 aprilie 2012

PONTA INTRĂ PE TEREN, ANTONESCU SE ÎNCĂLZEŞTE ÎN CONTINUARE PE MARGINE

Nu, explicaţia… subiectivă pentru care moţiunea de ieri a trecut, iar guvernul băsist Ungureanu a căzut nu este aceea că aş fi fost plecat din oraş sau măcar dus în el cu treburi care nu suportau amânare, cum spuneam cândva că (mi) se întâmplă când au loc evenimente cruciale pe scena politică internă şi internaţională, ci cealaltă, de sorginte oarecum sportivă, şi anume că, pentru prima oară în ultimii circa trei ani şi aproape fix cinci luni fără o zi sau două, nu ţineam deloc morţiş să (li) se întâmple asta, ţinând în schimb, uşor dimpotrivă, cum ar veni, cu mortu’, din motive cu adevărat subiective şi greu de explicat (până şi pentru mine însumi) asupra cărora nu voi insista, cel puţin la tura asta, dar care, îi asigur pe toţi cei (doi sau trei) interesaţi că n-au nimic în comun cu calculele chipurile nu doar perfide, ca de obicei, ci şi geniale ale lui Băsescu & Comp., amuşinate prompt de vulpea bătrână Iliescu şi menite cică să ducă la nu’ş ce erodare decisivă a USL şi consolidare bestială a PD-L în cele câteva săptămâni rămase până la alegerile locale şi cam tot atâtea luni până la cele generale.


Că pesemne (şi) de-aia nu m-am potrivit eu niciodată în idei şi concepţii filosofice de viaţă îmbelşugată cu amintitele personaje istorice negative ale ultimelor decenii, deoarece părerea mea e perfect contrară, şi anume că un guvern cu adevărat nou, USL, fie şi Ponta, dacă nu va face gafe absolut inimaginabile (de care personal îl cred perfect capabil!), se va bucura câteva luni bune, ce pot dura lejer până la alegerile din toamnă, de o popularitate cu adevărat ieşită din comun, mai ales dacă mă gândesc că numai ce văzusem zilele astea un sondaj (poate întrucâtva trucat) în care până şi jenantul şi profund băsistul MRU – de care până prin februarie anul curent n-auzise nici un om care nu e dependent de ziare şi televiziunile de ştiri – ajunsese la cote de încredere nebănuite (şi oricum mai mari decât ale consacraţilor lideri ai opoziţiei) după două luni de mandat catastrofale. Fenomen ce nici n-ar fi trebuit să-i fie străin lui Băsescu, care tocmai în baza lui îl bătea la cap pe Tăriceanu să demisioneze în 2005, după nici jumătate de an de guvernare, pentru a se organiza nişte alegeri anticipate ce se prefigurau a fi câştigate cu scoruri fabuloase, mult peste cele iniţiale. În plus, odată instalat la Palatul Victoria, lui Ponta îi va intra pe mână tot bugetul ţării, din care de-acum se vor înfrupta electoral useliştii, având şi pretextul că-şi îndeplinesc, mai prompt decât se aştepta oricine, angajamentele şi promisiunile făcute de-a lungul anilor de opoziţie, fiindcă doar gestionează – vezi Doamne – mai eficient resursele avute la dispoziţie. Asta ca să nu mai vorbim de intensificarea migraţiei politice, la toate nivelurile, dinspre PD-L spre USL.


Din punctul meu de vedere (şi aici revin tangenţial la motivele alea pentru care trecerea moţiunii nu m-a încântat din cale-afară) mai interesant va fi cum vor reacţiona protagoniştii dacă la toamnă Ponta va apărea prin sondajele de opinie cu o cotă de încredere dublă faţă de Antonescu, în condiţiile unui USL pe la 65-70%, eventual chiar obţinuţi la urne. Se vor mai grăbi (liberalii) să-l suspende pe Băsescu şi să forţeze nişte alegeri prezidenţiale anticipate ce par tot mai plauzibile într-o ţară în care – iată! – şi moţiunile de cenzură au început brusc, de vreo doi ani încoace, să aibă succes? Şi dacă da, vor (mai) accepta (pesediştii) să meargă în comun cu un candidat (Antonescu) care nu e nici propriu-zis al lor şi nici măcar cel mai bine plasat în cursă, în condiţiile în care Ponta este şi una şi alta? Eu am nişte bănuieli…

Niciun comentariu: