WEEKENDUL JUDECĂȚII

... 86. Între cetăţenii aceia uşor (sau mai greu) derutaţi din Piaţa Victoriei, convinşi că pandemia de COVID-19 nu există, Bill Gates vrea să-i cipuiască, vaccinurile sunt uneltele diavolului, antenele 5G le prăjesc ce au ei în loc de creiere şi Dragnea conduce din umbră (şi puşcărie) (şi) cabinetul Orban, dar care, la urma urmelor – pe logica strâmbă, împănată cu minciuni gogonate, crezute numai de alegătorii lor la fel de inteligenţi ca şi ei, a guvernanţilor pedelisto-penelişti – îşi exercitau fundamentalul drept constituţional la protest şi liberă exprimare fix aşa cum, tot în plină pandemie, muncitorii plecaţi în Germania să culeagă sparanghel cică şi-l exercitau pe cel la liberă circulaţie în UE, şi petrecăreţii cam de aceeaşi teapă din Parcul Herăstrău (aka „Regele Mihai I”, că văd că nu ştie nimeni din presă ori de la primărie că a fost rebotezat), mai cu glagore îmi par, totuşi, cei dintâi, care – după minţile puţine şi proaste ale idioţilor convinşi, pesemne din proprie experienţă, de când manifestau (tot) împotriva lui Dragnea şi a guvernelor pesediste, că nu au cum să se afle acolo din proprie iniţiativă, ci doar dacă sunt plătiţi regeşte de cineva, în speţă, acum, de forţele oculte ruse – măcar or fi câştigat un bănuţ (ne)cinstit ca să-şi exprime revolta faţă de conspiraţiile universale, spre deosebire de ceilalţi, care şi-au exprimat-o, dimpotrivă, cheltuind de la ei (sau, mai degrabă, dată fiind media de vârstă, de la babacii nababi, profitori ai sfertodemocraţiei noastre ultracorupte), altminteri şi aceştia din urmă fiind, în mod vădit, la fel de convinşi că toată treaba asta cu coronavirusul e un megafake news de proporţii biblice, de vreme ce nesocoteau cu la fel de multă îndârjire orice regulă de distanţare socială şi aşa mai departe. Asta dacă n-or fi fost de fapt aceiaşi, dând pe merele din Herăstrău ce-au luat pe perele din Piaţa Victoriei. Oricum, şi unii, şi ceilalţi semănau ca două picături de bere „la pachet” nu doar între ei, ci şi cu cei aflaţi în aceeaşi Piaţă a Victoriei pe 10 august 2018, vitejii aceia care dintre sutele de jandarmi pe care să-şi verse cu paşnică sălbăticie năduful au ales-o ca din întâmplare poate pe singura femeie în uniformă.

Pe de altă parte, oricât de idioţi şi iresponsabili ar fi fost şi unii şi ceilalţi dintre cei de mai sus, vinovăţia lor pentru o eventuală recrudescenţă a epidemiei n-are cum să o egaleze pe cea a autorităţilor, din cauza cărora s-a petrecut (şi încă se petrece, că evenimentele sunt în desfăşurare la ora la care scriu) îmbulzeala cu mult mai mare din Nădlac, de unde, în urma recentei decizii guvernamentale de a înlocui carantinarea instituţionalizată a celor veniţi din străinătate, inclusiv din zonele roşii (adică din ţările în care, printre altele, o astfel de carantină… abia se instituie) cu izolarea la domiciliu, după ce s-au călcat în picioare pentru formalitățile vamale, zecile de mii de diasporeni se vor izola direct în supermarketurile din țară, după cum, intervievat de un post de televiziune, aproape şi recunoştea unul dintre ei, întors, cică, fiindcă avea un eveniment urgent în familie, cu siguranță unul dintr-acelea care presupune cumpărarea de daruri (de nuntă) sau, Doamne fereşte, măcar lumânări, şi care, de vreme ce e urgent, categoric nu se va desfăşura după cele 14 zile de pretinsă autoizolare.

Toate astea (şi multe altele, gen focarele de COVID din spitale) din cauza incompetenţei unui guvern care n-a fost în stare (nici măcar) să emită la timp un act normativ pentru „starea de alertă”, oferindu-le amatorilor de teribilisme un răgaz de trei zile, transformat iute într-un soi de „The Purge Weekend” (după numele unei celebre serii de filme de groază), în care să-şi facă de cap. Aşa cum se întâmplă, însă, întotdeauna, pentru toate prostiile liderilor politici şi ale unei mâini de (alţi) descreieraţi plăteşte o ţară întreagă.


P.S. Ar avea şi Ludovic Orban dreptatea lui să susţină că reproşurile care i se aduc guvernului – ba că s-au dat amenzi (abuzive), ba că nu s-au dat (când trebuia) – sunt de genul „de ce ai bască?, de ce n-ai bască?”, dacă în cazul acesta n-ar fi o situaţie în care basca (guvernului) a fost şi este pusă… în picioare (și cu picioarele), pe post de ciorapi. Sau cum îşi poartă premierul masca chirurgicală, adică oricum numai nu corect.