LIBERTATE, EGALITATE, VULGARITATE

Văzând vehemența sau, după caz, entuziasmul cu care în special reprezentantele sexului frumos îi atacă pe „detractorii” lu Erika (sic!) sau, dimpotrivă, laudă curajul, inteligența, inventivitatea, dacă nu chiar geniul „artistei”, ai zice că principalul drept pentru care luptă femeile încă de pe la mișcarea sufragetelor încoace este acela de a fi egale cu bărbații în... vulgaritate și țopârlănie, având nu doar aceleași drepturi ca și cei mai scabroși dintre ei, ci parcă și obligația de a-și băga și a-și scoate ce, unde și de unde vor, și chiar dacă nici măcar nu au.

În plus, de remarcat cum toți acești noi apostoli, de ambe sexe, ai mișcării de emancipare a femeii de sub jugul bunului-simț au pus botul la mesajul ferm împotriva exploatării nudității feminine exprimat elastic și absolut deloc subtil de către cântăcioasă prin folosirea... nudității ca mijloc de atragere a atenției și mai cu seamă popularității, cam pe același model de psihologie retrogradă inversă (adică directă) pe care, odinioară, Teo Trandafir o folosea pentru a lupta împotriva prostului gust al amatorilor de manele, invitând în emisiune tot felul de Salami și Copii Minune pentru a le lua interviuri și a le difuza mizeriile, chipurile ca să-i facă de râs în fața telespectatorilor elevați, după care, însă, văzând probabil că telespectatorii ăia elevați oricum nu se uitau la emisiunile ei, dovadă că audiențele creșteau invers proporțional cu numărul probabil de cetățeni de condiție bună dintr-o țară ca România, a lăsat la o parte mascarada și a început să-i invite pur și simplu, doar ca să-i promoveze pe față lăudându-le talentul și capodoperele, într-o sarabandă de pupături reciproce în dos, întinsă de-a lungul a ediții întregi.