S... S... SPIRIT ȘI T... T... TRADIȚIE

Al 28.364-lea exemplu elocvent, din cele numărate personal doar de mine, bob cu bob, pentru epidemia de schizoidie care bântuie de multă vreme în România, la toate nivelurile, îl reprezintă toți analiștii, experții și așa mai departe de la canalele de sport care, uneori nu doar în aceeași emisiune, ci și în aceeași intervenție, dacă nu chiar frază, elogiază, pe de-o parte, performanțele fenomenale, imposibil de atins vreodată de către o echipă românească, ale unor formații ca Manchester City, Real Madrid, Arsenal, Bayern Munchen etc., după care, pe de alta, înfierează cu sfântă mânie proletară și (de)plâng cu lacrimi de crocodil faptul că la Dinamo s-au transferat, mai ales în ultimii ani, o mulțime de jucători străini, care, dacă ar fi să-l citez doar pe unul dintre cei mai vehemenți în această privință, „nu au cum să... să... să înțeleagă ă... ă... spiritul lu... lu... lui Dinamo, ce înseamnă a... a... acest club, ce reprezintă el pen... pen... pentru Ro... România”, cu alte cuvinte, mai puțin bâlbâite, care nu au cum să fie impresionați și stimulați de glorioasa lui tradiție de vreme ce n-au mâncat pe-aici salam cu soia din vremurile imemoriale în care clubul bucureștean mai câștiga măcar câte o cupă, acolo, toate astea de parcă, de pildă, însuși Guardiola, dimpreună cu alde Haaland, De Bruyne și toți ceilalți au copilărit nu doar în Manchester, ci chiar în cartierul din care se trage City, nicidecum prin al rivalior de la United, așa că au fost crescuți din fragedă pruncie fix în „spiritul «cetățenilor»”.

Sigur că în această lumină (stinsă), ar fi de preferat ca în Ștefan cel Mare să nu poposească în veci vreun Messi, Ronaldo sau cine știe care dintre urmașii lor într-ale talentului fotbalistic din Europa și din lume, care n-au cum să fie pătrunși de „a... a... adevăratul spirit dinamovist”, așa cum ar avea șanse mult mai mari să fie niște unii transferați de pe la echipele neaoșe, strămoșești, gen Danubiana, Metaloglobus, Academica Clinceni sau Voința Crevedia, poate „dinamoviști adevărați” încă de mici.

ACTUALIZARE: În urmă cu doar câteva minute, unul dintre ceilalți mari (foști) dinamoviști care nu contenesc să deplângă absența „spiritului...” la jucătorii străini transferați la clubul bucureștean lăuda cu maxim entuziasm același „spirit” care s-a creat, de ceva vreme, la... Rapid, alt club împănat cu jucători la fel de străini ca și cei de la Dinamo, doar că, pesemne, pur și simplu mai valoroși, pentru că lucrul pe care par să-l scape din obtuza lor vedere toți acești schizonaționaliști este că problema (lui Dinamo) nu ține de meleagurile – autohtone ori alogene – de pe care e adus un fotbalist sau altul, ci de cât e acesta de bun sau slab.