CURĂȚENIA DE ALEGERI

Ca unul care, pe de-o parte, după cum am tot repetat-o de-a lungul timpului, inclusiv în multe din articolele mele, sunt tentat să cred mai degrabă (sau, în orice caz, în măsură mai mare) în prostia simplă și dezinteresată a oamenilor decât în ticăloșia lor perversă, dar, pe de alta, am petrecut, mai în tinerețe, câteva sejururi prin marile capitale europene și am văzut cum se mai procedează și pe-acolo, nu pot, totuși, să nu pun faptul că, în ultima vreme, de câte ori ies la o plimbare prin cartier, pe unul din bulevardele principale ale Capitalei, undeva între, să zic, orele 12.00 și 14.00, adicătelea fix în miezul zilei (de lucru) și când n-ar fi avut de ce să se murdărească prea tare asfaltul dacă ar fi fost curățat la primele ore ale dimineții, ca-n țările civilizate, pe lângă că mă întâlnesc, ca de obicei și spre eterna mea stupoare, cu cohorte de cetățeni care par să facă orice altceva [și în primul rând să se plimbe, pur și simplu, ca mine, care însă am argumentul (non)ocupației neconvenționale de, să zicem, scriitor sau chiar jurnalist aproape pensionar], decât să se afle undeva la vreun (alt) serviciu în afară de cel de curier sau comis-voiajor (și nu mă refer la cohorta mai mică de cicliști de culoare cu rucsacuri Glovo sau Bold în spate care se strecoară în viteză, pe trotuar, prin cohorta mai mare), mă pomenesc la un moment dat aproape măturat de câte un jet de apă provenind de la o cisternă care se găsește să facă, vezi Doamne, curățenie taman atunci, și nu la o oră matinală sau vesperală la care să nu fie văzută de suficienți cetățeni cu drept de vot, pe seama valului de scrutine electorale care se va revărsa asupra noastră în cursul anului curent.

Adevărata prostie incontestabilă este, însă, desigur, a celor care, chiar și dacă pe moment s-ar putea simți ușor deranjați că, și dacă izbutesc să se ferească la timp de nenea cu furtunul, sunt obligați să tropăie prin bălțile făcute pe trotuare în plin sezon uscat, vor rămâne doar cu amintirea de suficient de lungă durată a unor „gospodari” și/sau „edili” pe cinste care se ocupă de urbea lor și îi vor vota cu frenezie din nou, poate și pentru a enșpea oară, că s-a mai văzut, așa că nici eu nu mă mai mir de nimic și nu mă aștept să mai rezonez cu lumea înconjurătoare, la fel cum, de-o altă pildă, m-am resemnat cu reclamele de pe la televizor care mie mi se par de-a dreptul imbecile și obișnuiam să mă întreb ce dobitoci le-or fi scornit fără să înțeleagă că nu vor obține decât efectul contrar celui scontat, alungându-și toți potențialii clienți, până m-am dumirit că respectivii creatori știu de fapt foarte bine ce fac, pe bază de studii aprofundate ale cercetătorilor în principal britanici și „focus-grupuri” atent selecționate, iar adevărații mulți și imbecili sunt, în proporție covârșitoare, simplii telespectatori care le privesc și asupra cărora au, până la urmă, fix efectul scontat, făcându-i să cumpere, viziteze, consume și așa mai departe.