FILOSOF DE FACEBOOK

Un deloc înțelept care face pe filosoful spunea odată, în urmă cu vreo două zile, că lucrul cel mai trist pe Facebook e să te prinzi din prima propoziție ce vrea să zică autorul, ceea ce, de pildă, ca o scurtă paranteză oarecum introductivă, mă gândesc că nu e cazul cu mine, ale cărui postări am convingerea că pentru cei mai mulți nu devin suficient de limpezi și lămuritoare nici măcar după a doua sau chiar a șaptea lectură integrală, dacă ar avea curiozitatea devastatoare și ambiția nemărginită să o, respectiv le, facă, în schimb mie mi se pare că, dimpotrivă, lucrul cel mai trist care se petrece nu doar pe Facebook, iar închipuitul filosof amintit se numără printre cei care păcătuiesc cel mai des la capitolul ăsta, e că în ziua de azi mai toți cei care încep să citească un text AU IMPRESIA că înțeleg din prima propoziție ce vrea să spună autorul, astfel încât nici nu mai ajung la a doua, în schimb se pun pe comentat întregul text și bat câmpii, deja captivi în mințile lor crețe încremenite în idei preconcepute, ținând-o ca gaia-mațu că știu ei mai bine ce NU au citit decât știe autorul ce a scris.