COMUNICAT

În urmă cu vreo trei zile, încă înainte să izbucnească epidemia asta de articole critice la adresa regimului portocaliu din România apărute prin mai toată presa străină – încât, aşa cum sesiza cineva, ai zice că ne confruntăm cu o campanie negativă numai bună să intre sub incidenţa recentului document emanat de CSAT –, îi împărtăşeam unui prieten un fel de viziune de-a mea, în care se făcea că FMI-ul, după ce a marcat atâtea premiere mondiale în relaţia sa cu guvernuboc, cum ar fi alocarea unor tranşe pentru plătirea pensiilor şi salariilor (ca să nu spun direct pentru realegerea lui Traian Băsescu în funcţie!) sau amânarea unei şedinţe de-aia de “board” cu exact atâtea zile de câte era nevoie pentru ca autorităţile de la Bucureşti să vadă pe ce parte a căzut banul şi să adopte nişte măsuri de austeritate, FMI-ul ziceam, înţelegând şi el în al şaişpelea ceas că respectivele măsuri vor duce România de râpă complet, iar contracţia economică, inflaţia şi deficitul bugetar convenite pe hârtie vor fi în realitate depăşite în asemenea hal încât va fi limpede că îşi poate lua adio până şi de la iluzia că-şi va putea recăpăta vreodată banii împrumutaţi, va face încă una nefăcută în istoria relaţiilor internaţionale şi va purcede la redactarea unui comunicat ceva, în care lăsând la o parte ambiguităţile diplomatice va cere cât se poate de tranşant demisia actualului cabinet incompetent şi corupt. Zău că nu m-ar mira!