ALEGERE, NUMIRE, SCHIMBARE, REVOCARE…

Oricât de caraghios mi s-a părut dintotdeauna Mircea Geoană, trebuie să recunosc că, în măsura foarte mică în care mă interesează soarta PSD, l-am preferat şi-l prefer oricând nu doar, fireşte, lui Ion Iliescu sau Adrian Năstase, ci şi lui Victor Ponta, pe care-l socotesc încă şi mai jalnic, din toate punctele de vedere, aşa încât, dacă n-ar fi oricum prea mult spus, “dezamăgirea” ultimelor două zile de turbulenţe şi absurd conflict pesedisto-pesedist nu mi s-a părut nicidecum actualul lider social-democrat, ci senatorul Dan Şova, până acum una din puţinele figuri rezonabile de pe-acolo, care însă ieri încerca să ne prostească pe toţi în… faţa micilor ecrane, susţinând sus şi tare că întreaga nebunie a pornit de la confuzia făcută, în special de presă, între procedura de “schimbare” din funcţie şi cea de “revocare” a lui Geoană. Cum ar veni, pesediştii nu voiau să-l revoce, ci doar să-l schimbe un pic, prin acea “rocadă” (alt cunoscut termen juridic?!) cu Titus Corlăţean, de parcă alegerea era la cheremul lor. Sigur că procedurile sunt diferite, dar nu pot fi aplicate, pentru aceeaşi funcţie, după cum i se năzare cine ştie cui. Că mâine-poimâine o să ne pomenim că extinde cineva teoria şi la preşedintele ţării, oricare ar fi el, socotind că, în anumite condiţii, când, de pildă, partidul care l-a propulsat la Cotroceni nu mai e mulţumit de prestaţia sa, poate fi înlocuit la mijlocul mandatului. Şi va veni iarăşi vreun Şova de-ăsta să ne certe că facem confuzie între procedura de alegere, prin vot universal, şi cea de numire sau schimbare.