VORBE GRAVE

În perspectiva noului val de interminabile discuţii contradictorii zadarnice pe care anunţul liderilor USL despre… posibilul anunţ al unei eventuale tentative de suspendare a lui Băsescu îl va isca în presă, mă întreb şi eu, mai mult sau mai puţin retoric, stârnit de cei care cataloghează diferitele declaraţii scandaloase ale preşedintelui drept simple opinii şi nu “fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei” (acesta fiind citatul exact, nicidecum “încălcări grave ale Constituţiei”, cum deja l-am auzit citând din mintea-i obosită pe un pupincurist băsist de nădejde, care se pretinde jurist!): cum ar fi dacă Băsescu s-ar apuca, de pildă, nu să spânzure ţigani pe stradă şi să împuşte evrei cu mâna lui, ceea ce ar însemna într-adevăr nişte “fapte”, ci doar să le ceară autorităţilor – Jandarmerie, Poliţie etc. –, de la înălţimea funcţiei sale, fie şi numai într-un interviu la TVR sau RRA, să facă asta, aşa cum le cere magistraţilor să nu mai dea sentinţe care presupun despăgubiri de la Buget? Ar încălca sau nu Constituţia (să zicem, pe la Capitolul II, privitor la “dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică”)? Şi, indiferent dacă vreun Eckstein-Kovacs sau altul ar considera că n-o face, ci doar “îşi exprimă o părere, ca oricare cetăţean”, e oare posibil, ca să nu spun mai mult decât probabil, să fie “suspendat” de la toate reuniunile internaţionale, amendat de organizaţiile împotriva discriminării, condamnat în mod public de liderii statelor civilizate etc.?