PRIMARUL NEPRINS…

După ce, în urmă cu vreo trei ani, la preluarea mandatului, Emil Boc se lăuda că împărţirea funcţiilor din administraţie, până la nivelul femeilor de serviciu şi al paznicilor de noapte, pe criterii politice, realizată împreună cu aliaţii săi de nădejde de-atunci, pesediştii, este doar o demonstraţie de maximă onestitate, câtă vreme se face deschis, pe bază de acte normative asumate, şi nu oarecum pe-ascuns, ca până atunci, zilele trecute, referindu-se la faptele de vitejie ale colegului său de partid şi succesor aproape numit de el însuşi în fruncea Clujului, Apostu, a făcut încă un pas decisiv în “reformarea şi modernizarea statului român”, trasând o linie de distincţie cât se poate de clară între, pe de-o parte, calităţile manageriale şi de bun gospodar ale unui primar în funcţie şi, pe de alta, eventuala sa activitate infracţională, de şpăgar ordinar, care-l face negustor cinstit cel puţin până e prins. Ca să ştim la ce să ne mai aşteptăm…