P.S.

Pe lângă faptul că recensământul acesta, care nici nu ştiu dacă într-adevăr tocmai s-a încheiat sau va continua la nesfârşit, cum reieşea dintr-un titlu citit de mine ieri pe ecranul unui televizor cu sonorul tăiat, a scos la rampă încă un personaj dintre acelea altminteri inimaginabil de incompetente şi penibile despre care afli, nici măcar numai cu stupoare, ci de-a dreptul cu groază, că se află de ani şi ani de zile în funcţii importante, unde, până când n-au mai avut încotro sau n-au mai rezistat tentaţiei de a-şi da în petic, au avut mai degrabă şansa decât bunul simţ de a merge pe burtă, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, deşi într-un fel la scară mai măruntă, în urmă cu – oricât de greu ar fi de crezut că a trecut atâta – deja aproape fix un an cu poliglotul comisar Şoric, iar acum cu nici nu e foarte limpede dacă demisionarul preşedinte al INS, Voineagu, mie mi-a ridicat la un moment dat, când am văzut halul de cică organizare, întrebarea dacă nu cumva a fost conceput de la bun început ca o sursă de venituri bugetare suplimentare, prin amenzile ce ar putea fi aplicate cu mare uşurinţă şi teoretic perfectă justificare sutelor de mii, dacă nu milioanelor de cetăţeni care fie “au refuzat” să-şi divulge CNP-urile, fie “s-au sustras” chipurile din rea-voinţă de la datoria de a fi recenzaţi, deşi de fapt, exact ca-ntr-un celebru banc, nu ei se ascundeau, ci nu-i căuta nimeni. La o socoteală simplă, sumele astfel adunate nici n-ar fi de neglijat.