PE ÎNTUNERIC

În ciuda faptului că, de câţiva ani încoace, ne prezentăm la Eurovision cu piese din ce în ce mai proaste, reuşim să ne calificăm în finală parcă din ce în ce mai meritat, involuţia celorlalţi fiind încă şi mai spectaculoasă. Aseară, de pildă, într-o companie execrabilă, din care n-am remarcat decât piesa bunicică a Islandei, căreia îi prevăd un loc fruntaş, fata drăguţă care a reprezentat Grecia şi vocea interesantă a solistei din Albania, care însă a venit fără cântec, preferând să facă nişte vocalize, Mandinga nu avea cum să rateze, chiar dacă a avut o interpretare mai proastă şi decât melodia.


Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, în urma unei monstruoase conspiraţii a marilor companii ticăloşite, am urmărit mai bine de trei sferturi din spectacol în condiţii improprii, fiindcă Enel a avut grijă să-mi taie lumina (şi tăiată a rămas până azi-dimineaţă!), iar semnalul internetului mobil de la Digi e atât de anemic, încât a trebuit să stau în balcon, cu laptopul pe genunchi, încremenit într-o anumită poziţie foarte incomodă. În plus, transmisiunea online de la DolceTV continuă să fie de tot rahatul. Prin urmare, vreo două piese le-am pierdut, alte două le-am auzit cu întreruperi, iar la hărmălaia Austriei iniţial am crezut că mă confrunt din nou cu probleme tehnice, dar mă înşelam.




P.S. Dimineaţă, după ce superoferta Enel de reducere (cu forţa) a facturii la curent a expirat, am ascultat pe internet şi piesele ratate aseară, aşa că până la urmă am scris în cunoştinţă de cauză.