STÂRPIŢI DE MICI

Sigur, din fericire la vârsta mea nu mă mai priveşte în niciun fel, dar una dintre cele mai mari aberaţii postrevoluţionare în materie de învăţământ mi se pare prevederea prin care pentru a accede într-o treaptă superioară de studii, cum ar fi liceul după gimnaziu sau facultatea după liceu, ponderea cea mai importantă n-o mai are nota de la examenul propriu-zis, ci media pe ultimii nu ştiu câţi ani. Aşadar, dacă unui elev îi vine mintea românului de pe urmă şi se apucă de învăţat cu numai un an sau doi înainte de admitere, practic n-are nicio şansă de a mai recupera timpul pierdut, indiferent câte meditaţii ar face şi cât de genial s-ar dovedi. Cu alte cuvinte, dacă, de pildă, prin clasa a şasea a fost şi el mai zburdalnic şi a încasat nişte note mai mici, e deja condamnat să intre la un liceu mediocru, chiar dacă într-a şaptea şi a opta ia numai zece pe linie, câştigă olimpiade şi rezolvă cuadratura cercului.


Slavă Domnului că mi-am făcut studiile aproape la timp, fiindcă pe sistemul ăsta nu mai pupam în veci facultate cu media mea de la chimie dintr-a zecea!