UN SOI DE MECI, DINTR-UN SOI DE CAMPIONAT...

Că fetişcana aia abia majoră care transmitea de-acolo se jura că n-a mai văzut în viaţa ei incidente precum cele de la meciul “U” – CFR Cluj poate să nu fie chiar aşa relevant, dar nu-mi amintesc să fi văzut nici eu, care am de cel puţin două ori vârsta ei, şi, fără să mă fi pasionat până la a merge pe stadioane, am prins nici nu vreau să socotesc câte derby-uri adevărate, interbucureştene (inclusiv Rapid-Progresul!), nu caraghioslâcuri de-astea de provincie între două echipe de cinşpe bani bucata, cărora, după ce s-a întâmplat aseară, le doresc din tot sufletul dacă nu neapărat desfiinţarea sau măcar retrogradarea în al nu ştiu câtelea eşalon, cel puţin depunctarea drastică şi minimum minimorum pierderea jocului de către ambele. Iar pe Bornescu, portarul bătăuş de la “U”, logic ar fi să nu-l mai vedem vreodată pe stadioanele de fotbal, decât cel mult în calitate de spectator atent supravegheat.


Pe de altă parte, prestaţia arbitrului Alexandru Tudor a demonstrat încă o dată, cu vârf şi-ndesat, necesitatea delegării unor cavaleri ai fluierului străini la aşa-numitele “meciuri cu grad ridicat de risc”. Şi cum, la urma urmelor, aşa ceva se putea întâmpla foarte bine şi la un Petrolul – FC Braşov, eu aş propune să extindem sistemul la TOATE meciurile. După care, putem trece liniştiţi la următoarea fază a procesului de însănătoşire a fotbalului românesc, aducând chiar şi echipe străine! Spectacolul sportiv n-ar avea decât de câştigat!