MINCINOSUL MINCINOŞILOR: RAMOLISMENT ŞI INCONŞTIENŢĂ

Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns că e un mincinos patentat, Băsescu s-a mai şi ramolit, ceea ce practic dublează, dacă nu chiar triplează numărul minciunilor debitate, fiindcă are tendinţa de a le uita repede pe precedentele.

Aşa de pildă, chestionat amical zilele trecute de Ion Cristoiu în legătură cu promisiunea făcută în 2007 că va demisiona la cel mult cinci minute după suspendarea sa de către Parlament, individul a bâiguit mai întâi ceva din cale-afară de caraghios, asumându-şi un mare merit că promisiunea a fost făcută ÎNAINTE de vot (de parcă DUPĂ ar mai fi avut vreun sens!), apoi a explicat cu multă însufleţire că ea n-a fost decât “un joc”, un element de presiune asupra aleşilor, pentru a-i sensibiliza şi a le da prilejul să reflecteze mai profund la gestul lor necugetat de a lăsa ţara fără preşedinte. Cu alte cuvinte, nici pomeneală să fi fost o nevinovată braşoavă spontană, pornită din vreun avânt teribilist. A fost o minciună sfruntată, bine calculată şi îndelung premeditată, fiindcă n-a avut nicio clipă intenţia de a se ţine de cuvânt!

Interesant este că în 2007, chiar în plină desfăşurare a evenimentelor, Băsescu şi stafful său scorniseră o minciună mult mai dibace şi aproape plauzibilă pentru a justifica nerespectarea promisiunii, şi anume că, vezi Doamne, între timp pesediştii şi liberalii ticluiseră un proiect de lege conform căruia un preşedinte demisionar n-ar mai avea dreptul să candideze pentru un nou mandat (dacă-mi amintesc eu bine, circula şi o făcătură de document pe tema asta.) De-aia spun că s-a ramolit, uitând minciuna iniţială!

Cât despre cea servită cancelarului german Angela Merkel, că în Constituţia României nu ar fi reglementată procedura de suspendare şi demitere a preşedintelui, mi se pare o dovadă de inconştienţă frizând de-a dreptul demenţa. Abia acum am înţeles cum au putut apărea declaraţiile aparent inexplicabile şi elucubrante ale unor oficiali europeni care vorbeau despre “subminarea statului de drept” şi “lovitură de stat”! Păi în condiţiile în care într-adevăr n-ar fi existat articolul 95 din Constituţie, iar Parlamentul s-ar fi trezit hodoronc-tronc să-l suspende pe preşedintele în exerciţiu – eventual cu o decizie/hotărâre/declaraţie/gargară, cam de valoarea aproape nulă a celei care-l trimitea pe Ponta la Consiliul European –, asta chiar era o lovitură de stat! Cum însă articolul există… Băsescu e cum am stabilit.