BARIERE ŞI DURERI ÎN COT
În urmă cu deja aproape două săptămâni, într-o frumoasă şi neobişnuit de caldă – pentru luna octombrie a oricărui alt an – zi de, hodoronc-tronc, miercuri, neavând eu ce face pe-acasă şi cuprins fiind de un dor de ducă, justificat şi prin faptul că toată vara n-am fost plecat pe nicăieri, m-am gândit să dau o fugă de-o zi la munte. După îndelungi deliberări pe tema destinaţiei, mi-am amintit că nişte prieteni îmi spuseseră, nu de mult, cum au văzut ei cu ochii lor că s-ar fi terminat de asfaltat drumul până la Cabana Babele, despre care, cu uimire şi sentimente amestecate, citisem şi eu, cândva, câte ceva.
Ca să fiu sigur că n-am înţeles greşit şi nu fac un drum aiurea, pierzând degeaba o bună parte din şi-aşa prea puţinul timp alocat escapadei, am efectuat o scurtă documentare, pe bază de Google, prilej cu care am găsit o din păcate cam aceeaşi ştire, din 21 august a.c., preluată însă, cu mici modificări în redactare, de o mulţime de publicaţii, inclusiv importante, conform căreia “TransBucegi”, “drumul care ajunge până la Babele” va fi inaugurat oficial pe 31 august, aşadar încă de-acum fix două luni fără o zi, la momentul excursiei mele. În paranteză fie spus, entuziasmul unora dintre jurnalişti (recte de la “Adevărul”) mergea atât de departe încât se trâmbiţa chiar dispariţia definitivă a cozilor imense de la telecabina din Buşteni. În fine; citit şi la drum pornit!
Din nefericire, odată ajuns în Sinaia, de unde ar fi trebuit să înceapă urcuşul pieptiş, am constatat o dată în plus că jurnaliştii noştri sunt numai buni de Radio Erevan: drumul până la Babele s-o fi inaugurat el într-adevăr, fix pe 31 august, conform planului bine stabilit, decât că n-ajunge până la Babele, ci numai până aproape de Piatra Arsă şi e cu desăvârşire închis circulaţiei publice! Adicătelea, nu doar că există indicatoare rutiere elocvente în acest sens şi chiar panouri pe care scrie cât se poate de limpede, cu litere de-o şchioapă, dar s-au pus şi bariere metalice.
Acum, partea bună e că barierele – cu excepţia celei din dreptul Cabanei Piatra Arsă, oricum uşor superfluă pentru că acolo se opreşte şi asfaltul – erau la ora la care am ajuns eu deschise. Prin urmare, cu toate că nu-mi stă în obicei, am decis că e timpul să mă adaptez şi eu la realităţile specifice din România, unde, câtă vreme autorităţile îşi bat joc de cetăţeni, aceştia din urmă au şi ei tot dreptul să răspundă cu aceeaşi monedă: mi-am băgat picioarele în ele de indicatoare, panouri şi bariere şi mi-am continuat drumul! De altminteri, am impresia că nici cei care le-au montat nu prea cred în eficienţa lor, de vreme ce au înşirat de-a lungul traseului vreo trei astfel de puncte cu “trecerea strict interzisă”. În condiţii normale, într-o ţară cu adevărat civilizată, două dintre ele ar fi fost de prisos. S-a mizat însă, probabil, pe faptul că şi lipsa de educaţie e, cumva, graduală, pe categorii de indivizi; cine nu ia în serios prima barieră poate o ia pe a doua sau pe a treia… Ei bine, recunosc, eu am ales să mă plasez în rândul mitocanilor desăvârşiţi, astfel încât am ajuns până la capăt.
În încheiere, vreau să mai spun trei lucruri scurte. Unu: fix din motive precum cele de mai sus (respectiv “obiective” şi “subiective”) amân deja de doi ani să merg pe Transalpina, despre care am înţeles că e la fel de “gata” ca şi TransBucegiul, respectiv deschis numai celor cu mult tupeu, în ciuda “inaugurării oficiale”. Doi: La cum arată acum “drumul până la Babele”, fără parapeţi de protecţie pe cea mai mare parte şi oprit cu mulţi kilometri înainte de destinaţie, cred că nu va fi cu adevărat circulabil în condiţii de siguranţă înainte de alţi doi-trei ani de-acum înainte. Trei: Sper să-i dea cuiva prin minte, la un moment dat, să facă ceva şi în legătură cu poluarea presupusă de un astfel de drum, extrem de circulat, când va fi gata, n-am nicio îndoială. Cum ar fi, de pildă, să se permită numai accesul autovehiculelor electrice sau măcar hibride? Ciudat de tot, nu?
Din nefericire, odată ajuns în Sinaia, de unde ar fi trebuit să înceapă urcuşul pieptiş, am constatat o dată în plus că jurnaliştii noştri sunt numai buni de Radio Erevan: drumul până la Babele s-o fi inaugurat el într-adevăr, fix pe 31 august, conform planului bine stabilit, decât că n-ajunge până la Babele, ci numai până aproape de Piatra Arsă şi e cu desăvârşire închis circulaţiei publice! Adicătelea, nu doar că există indicatoare rutiere elocvente în acest sens şi chiar panouri pe care scrie cât se poate de limpede, cu litere de-o şchioapă, dar s-au pus şi bariere metalice.
Acum, partea bună e că barierele – cu excepţia celei din dreptul Cabanei Piatra Arsă, oricum uşor superfluă pentru că acolo se opreşte şi asfaltul – erau la ora la care am ajuns eu deschise. Prin urmare, cu toate că nu-mi stă în obicei, am decis că e timpul să mă adaptez şi eu la realităţile specifice din România, unde, câtă vreme autorităţile îşi bat joc de cetăţeni, aceştia din urmă au şi ei tot dreptul să răspundă cu aceeaşi monedă: mi-am băgat picioarele în ele de indicatoare, panouri şi bariere şi mi-am continuat drumul! De altminteri, am impresia că nici cei care le-au montat nu prea cred în eficienţa lor, de vreme ce au înşirat de-a lungul traseului vreo trei astfel de puncte cu “trecerea strict interzisă”. În condiţii normale, într-o ţară cu adevărat civilizată, două dintre ele ar fi fost de prisos. S-a mizat însă, probabil, pe faptul că şi lipsa de educaţie e, cumva, graduală, pe categorii de indivizi; cine nu ia în serios prima barieră poate o ia pe a doua sau pe a treia… Ei bine, recunosc, eu am ales să mă plasez în rândul mitocanilor desăvârşiţi, astfel încât am ajuns până la capăt.
În încheiere, vreau să mai spun trei lucruri scurte. Unu: fix din motive precum cele de mai sus (respectiv “obiective” şi “subiective”) amân deja de doi ani să merg pe Transalpina, despre care am înţeles că e la fel de “gata” ca şi TransBucegiul, respectiv deschis numai celor cu mult tupeu, în ciuda “inaugurării oficiale”. Doi: La cum arată acum “drumul până la Babele”, fără parapeţi de protecţie pe cea mai mare parte şi oprit cu mulţi kilometri înainte de destinaţie, cred că nu va fi cu adevărat circulabil în condiţii de siguranţă înainte de alţi doi-trei ani de-acum înainte. Trei: Sper să-i dea cuiva prin minte, la un moment dat, să facă ceva şi în legătură cu poluarea presupusă de un astfel de drum, extrem de circulat, când va fi gata, n-am nicio îndoială. Cum ar fi, de pildă, să se permită numai accesul autovehiculelor electrice sau măcar hibride? Ciudat de tot, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu