Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

joi, 14 noiembrie 2013

COMEDIE, COMEDIE, DAR NICI CHIAR AŞA!

Aseară am fost (din nou) la teatru. Şi, poate pentru cel mult a doua sau a treia oară în ultimul deceniu, piesa a început aproape la timp, adică numai cu vreo trei minute întârziere. Fireşte însă că asta nu i-a împiedicat pe câţiva căscaţi (ca să nu le spun iarăşi nesimţiţi!) să tot intre în sală până la ora (lor) “obişnuită”. Aşa, de pildă, o bătrânică, fix pe rândul din faţa mea, a ajuns pe la şi-un sfert. Inclusiv pentru că ora de începere a spectacolului era 19.00, aşadar una destul de înaintată, am convingerea că nu venea direct de la serviciu. Ba poate că sărmana plecase de-acasă către sală încă de dimineaţă, dar se rătăcise. În fine.

Despre reprezentaţie – “Profesiunea doamnei Warren” de George Bernard Shaw – puţine lucruri (bune) de spus. Conform legendei, după ce piesa a trecut cu greu de cenzură, a fost primită de publicul vremii, respectiv al începutului de secol XX, cu indignare, din cauza subiectului scandalos (şi) pe-atunci. Judecând însă după montarea teribil de neinspirată de-acum, de la Teatrul Mic, a mai degrabă actorului talentat decât regizorului închipuit Claudiu Istodor, publicul s-ar fi putut indigna şi de plictiseală sau de atâtea scălâmbăieli ale actorilor.

E adevărat că, pentru zilele noastre, nici textul nu prea mai înseamnă mare lucru, dar regizorul a ţinut cu tot dinadinsul să-l transforme dintr-o satiră, altminteri, dacă nu tocmai rafinată, oricum mai subtilă, într-o comedie de-a dreptul bufă. Dacă intenţia a fost să-şi facă de râs, mai mult la figurat decât la propriu, colegii, în special pe Maia Morgenstern, care poate chiar simţea nevoia unei evadări în ridicol, după atâtea roluri dramatice, a obţinut, cu siguranţă, un mare succes.

În încheiere, aş mai vrea să adaug doar că nu ştiu ce (alte) calităţi actoriceşti, care să-l fi recomandat pentru o instituţie de nivelul Teatrului Mic, are Tudor Aaron Istodor, în afară de a fi băiatu’ lu’ tata (Claudiu) şi-a lu’ mama (Maia), dar mie mi se pare că prestaţia lui de-aseară demonstrează cum uneori aşchia mai sare şi departe de trunchi.

Niciun comentariu: