CURSA MILENIULUI

Nu fără un (cogeamite) strop de invidie faţă de fraţii noştri (vitregi) de peste Vama Nădlac, care fac o treabă excepţională, mişcându-se mai bine decât multe alte gazde cu mare tradiţie în astfel de manifestări (motor)sportive, am urmărit ieri cu sufletul la gură cea mai spectaculoasă cursă de Formula 1 a ultimelor (10-15) sezoane, socotind-o, fireşte, şi pe cea de anul acesta din Canada, despre care, în paranteză şi autocritic fie spus, mă pripisem eu să trag nişte concluzii pripite: un pic de ploaie, accidente spectaculoase, vreo două-trei intervenţii ale maşinii de siguranţă, care, printre altele, i-au oferit prilejul lui Romain Grosjean de la Lotus să-şi dea, o dată în plus şi pentru totdeauna, măsura întregului său ANTI-talent, fiind la un pas de tragedie în timp ce rula cu vreo 20-30 km/h, schimbări dramatice de situaţie şi, în final, un podium oarecum inedit, alcătuit însă din, probabil, cei mai valoroşi piloţi ai momentului, chiar dacă rezultatele n-o arată întotdeauna – Daniel Ricciardo (Red Bull), Fernando Alonso (Ferrari) şi Lewis Hamilton (Mercedes).

Britanicul, cel puţin, ajutat, e adevărat, şi de condiţiile aparte în care s-a desfăşurat cursa, a reuşit astfel să compenseze în bună măsură incredibilul ghinion din calificări, când mult lăudatul motor Mercedes al monopostului său a luat pur şi simplu foc încă din primul tur parcurs . Asta după ce, nu mai departe de săptămâna trecută, la Hockenheim, îi cedaseră frânele, făcându-l să se izbească violent de un parapet, de fiecare dată fiind nevoit să ia startul din coada grilei (ieri chiar de pe linia standurilor!).

Bun, pe de-o parte, se prea poate să-l fi ajuns blestemele fanilor fostei sale echipe, McLaren, în frunte cu ale mele, exprimate pe acest blog, iar pe de alta, cum tot eu am subliniat, i s-or fi întâmplând toate numai lui şi din cauza propriului stil de pilotaj, extrem de agresiv, dar parcă e deja mult prea mult ca să fie vorba doar de un lung şir de coincidenţe (stranii). Cum echipa sa GERMANĂ (întâmplător la fel ca şi coechipierul său teribil de antipatic, Nico Rosberg) nu reuşeşte niciodată să găsească explicaţiile de natură tehnică ale acestor defecte majore – care în urmă cu vreo două decenii s-ar fi soldat aproape sigur cu decesul pilotului! – poate ar trebui să le caute pe cele de natură umană: deja nu m-ar mira ca vreun patriot mai înflăcărat din rândurile mecanicilor să ţină morţiş ca Rosberg să devină anul acesta campion mondial. Cu orice preţ!

Ipoteza pare cu atât mai puţin absurdă (poate numai un picuţ exagerată) cu cât tot ieri am asistat la primele ordine clare de echipă de la Mercedes, prin care lui Hamilton i se cerea în mod expres să se lase depăşit de Rosberg! Chiar dacă pretextul invocat a fost acela că nemţul se afla pe o altă strategie, urmând să facă o schimbare de pneuri în plus, care, teoretic, îl împiedica să intre pe finalul cursei în luptă directă cu britanicul, în cele din urmă s-a dovedit că fix strategia aceea era cea câştigătoare!

Astfel, cu 30 de tururi înaintea finişului, monopostul lui Hamilton a fost încălţat cu pneuri de compoziţie mai dură, cu care a şi terminat – târâş-grăpiş, fără a mai putea să-şi apere poziţia a doua şi cu atât mai puţin s-o atace pe prima – cursa. Pe de altă parte, Rosberg, care la momentul acela avea nişte cauciucuri uzate, dar de compoziţie mai moale şi deci mai rapide (cu peste o secundă pe tur!), a mai făcut un schimb, dar tot pe acest tip de cauciucuri rapide, ceea ce i-a permis ca în final să-l ajungă pe Lewis, fiind la un pas de a-l şi depăşi. Practic, în timp ce Hamilton s-a chinuit 30 de tururi pe cauciucuri dure şi lente, care, fireşte, pe final s-au şi uzat îngrozitor, Rosberg a zburdat pe cele moi şi rapide. Asta ca să nu mai spunem că o eventuală nouă rafală de ploaie l-ar fi penalizat şi mai mult pe englez, care ar fi fost şi el obligat să facă o oprire suplimentară.

În plus, Alonso a rulat ultimele 31 (!) de tururi pe cauciucuri soft, cu care, la început, a păstrat lejer distanţa faţă de Hamilton, iar pe final a reuşit, cu multă îndârjire şi suficient talent, să se apere de atacurile tot mai palide ale englezului, care avea cauciucuri cam la fel de uzate, dar şi structural mai lente. Ce vreau să spun e că, una peste alta, din cauza strategiei defectuoase pe care echipa a adoptat-o pentru Hamilton în cea de-a doua parte a cursei (pentru Rosberg au adoptat-o pe cea corectă!), britanicul a scăpat din mână chiar victoria. Ar fi fost suficient ca în acele ultime 30 de tururi să încalţe mai întâi un rând de softuri, cu care l-ar fi prins şi depăşit fără probleme pe Alonso (care avea cauciucuri de aceeaşi compoziţie şi vechime, dar o maşină mult mai slabă), după care, chiar şi cu încă un schimb, dar pe cauciucuri moi şi proaspete, şi trecând încă o dată de spaniol, se putea bate de la egal la egal cu cel care avea să câştige (altminteri pe merit, dar asta e altă discuţie, poate pentru mâine), Ricciardo.

Cum spuneam însă, începând de ieri, favorizarea lui Rosberg de către echipă e vădită. În condiţiile în care, la constructori, bătălia e de mult tranşată, Mercedes având un avans de nici nu mai ştiu (nici ei) câte (sute) de puncte, virtual imposibil de recuperat de către următoarea clasată, nu există niciun alt motiv temeinic pentru care vreunul dintre piloţi să fie sprijinit în mod special pe parcursul unei curse, aşa cum s-a încercat ieri. Că Hamilton s-a răzvrătit şi nu s-a lăsat depăşit de un Rosberg care n-a avut nici măcar bunul simţ sau, mai degrabă, capacitatea, de a se apropia suficient, aşteptând(u-se), dimpreună cu inginerii lor de cursă, ca englezul să frâneze sau, de ce nu?, să şi parcheze câteva clipe, undeva în afara pistei, pentru ca urecheatul să nu fie stânjenit, e altceva. N-ar fi exclus să se lase şi cu sancţiuni interne. Asta în loc ca neamţul şi acoliţii săi din echipă să studieze cu mare atenţie cursa din Ungaria, luându-şi notiţe despre cum l-a depăşit Hamilton pe Vergne în acelaşi tur în care a ajuns în imediata lui apropiere, după ce Rosberg, cu aceeaşi maşină şi pneuri similare, stătuse în urma francezului vreo 15 tururi!

Sigur, concluzia ar putea fi ca de-acum înainte să se saboteze cu şi mai mare precizie tipic germană monopostul britanicului, de vreme ce ieri s-a dovedit că acesta poate recupera puncte în clasamentul general chiar şi plecând ultimul, în timp ce coechipierul său e în pole position.