FEMINIRASISM

Apelând la o pildă bazată, cică, pe o întâmplare întru totul adevărată, ale cărei detalii nu le-am reținut foarte precis, că nu eram nici pe deplin atent și stau și catastrofal cu memoria, dar, din câte am înțeles, în principiu era vorba despre faptul că, în niște circumstanțe precise oarecare, scriitorul Camil Petrescu a fost confundat, chiar de către niște critici literari faimoși sau ceva, cu o autoare, adicătelea femeie, atunci când au apărut scrisorile doamnei T. din „Patul lui Procust”, în care – nota bene – imita cu bună știință un „stil feminin”, într-o epocă (perfect asemănătoare cu multe altele, inclusiv a noastră) în care se făcea o distincție importantă între maniera de scris a bărbaților și cea a femeilor, o doamnă (tot) critic literar sau ceva, invitată la o emisiune de la TVR Cultural, concluziona, hodoronc-tronc, că asta e dovada incontestabilă și supremă că o astfel de distincție nu există și că femeile scriu exact la fel ca bărbații.

Fără să mă pronunț exact pe această speță, pentru că n-am suficientă expertiză (deși poate ar fi trebuit s-o am, dar nu m-a preocupat aspectul, tocmai pentru că nu m-am gândit niciodată, în calitate de cititor și chiar mai mult decât atât, la vreo distincție, fie și doar stilistică, între scriitori și scriitoare), dar subliniind o dată în plus că autorul menționat „imita” deliberat acel „stil feminin”, păcălindu-i pe experți, ceea ce, după mintea mea, ar fi, dimpotrivă, un argument că distincția ar cam exista, constat pentru a dezgustător de multa oară că, în rândurile feministelor, indiferent de domeniul lor de activitate, există unele – pesemne de genul celor care odinioară se îmbrăcau cu pantaloni cu dungă, se încălțau cu ghete butucănoase, își puneau băști muncitorești pe cap, se tundeau scurt și, eventual, își mai îngroșau și vocile – care nu se (mai) mulțumesc să militeze pentru nu doar legitimul, ci cu adevărat inalienabilul drept al femeilor la egalitate de șanse cu bărbații, împotriva oricărui tip de discriminare pe criterii de sex, ci pretind nici mai mult, nici mai puțin decât că femeile sunt identice cu bărbații, la toate capitolele, inclusiv... frumusețe, (in)sensibilitate și, de ce nu?, forță fizică, ceea ce e ca și cum cetățenii de culoare nu s-ar mai lupta doar pentru aceeași egalitate, absolut legitimă, de șanse, tratament și așa mai departe, ci ar dori să fie pur și simplu recunoscuți drept albi, respectiv caucazieni, poate cam în genul în care spune legenda că-și dorea în mod absurd să devină Michael Jackson, apelând la tratamente și operații estetice.