CARTELE, IMPOZITE ŞI NESIMŢIRE

Un amic de-al unui amic de-al meu are o cartelă prepay de telefonie mobilă, pe care dacă acumulează 150 de minute de apeluri primite, capătă un oareşce bonus. Dincolo de faptul că pe vremuri bonusul era ceva mai mare, şi pentru minute mai puţine, zilele trecute a constatat cu stupoare şi profundă amărăciune că după o convorbire de aproape o oră nu i se contabilizase niciun minuţel, aşa că a sunat la informaţii să vadă ce se întâmplă. Cu şi mai mare stupoare, şi mai profundă amărăciune şi deja o furie greu stăpânită, a aflat că dacă este sunat de abonaţii noi, care au beneficiat de fabuloasele oferte cu sute de minute gratuite în reţea, nu mai primeşte nimic, chestie care, pe cât de firească i se părea cuconiţei care-i explica, pe atât de aberantă i se părea lui, socotind că practic este penalizat doar pentru ca societatea să-şi umfle numărul de clienţi; oferta făcută noilor abonaţi înseamnă de fapt retragerea unor privilegii de la cei vechi!

Pe undeva, cam de acelaşi gen de nesimţire mi se pare că dă dovadă şi Guvernul atunci când, recunoscându-şi implicit incapacitatea de a colecta banii care i se cuvin, vrea să pună un impozit forfetar, de-a valma, luat şi de la cei care chiar n-au profit, şi de la cei care au şi îşi plătesc datoriile cum se cuvine, doar pentru a-i “prinde” cumva pe necinstiţi.