STATELE CA BĂNCILE

Continuă să apară pe la televizor, cu diferite prilejuri, politicieni sau analişti care, de la caz la caz, cu abia disimulată satisfacţie sau cu sinceră disperare, ne anunţă moartea capitalismului în lume, argumentul principal fiind acela că mai peste tot, pentru a ieşi din criză, statele sunt obligate să investească bani publici în instituţiile private, fie ele bănci sau mari întreprinderi, ajungând astfel să deţină controlul lor, lucru echivalent cu o mega-naţionalizare la scară planetară.

Fără să am pretenţia că m-aş pricepe cine ştie ce, părerea mea e cu totul alta, deoarece am convingerea că, de îndată ce criza va fi depăşită, statele cu adevărat responsabile vor... privatiza din nou, chiar cu oareşice profit, toate aceste entităţi vremelnic “naţionalizate”, astfel încât, una peste alta, privind situaţia în ansamblu, se va putea spune că au acţionat doar ca nişte bănci gigantice care le-au împrumutat bani în vremuri grele, proces perfect natural într-o economie capitalistă.