MAI IPOCRIŢI CA ĂLA MICU’

Nu, n-am băut recent gaz, dar trebuie să constat că uneori până şi legendara ipocrizie a lui Emil Boc păleşte în faţa celei a jurnaliştilor. Săptămână trecută de pildă, unul mai că nu se jura că toată povestea cu nepoata n-ar fi fost nicio scofală, şi niciun ziar n-ar fi făcut atâta tărăboi, dacă premierul şi-ar fi “asumat bărbăteşte” ruda, şi aducerea ei la Palatul Victoria, în loc s-o repudieze ca fiind colaterală, de gradul cinci. Vezi să nu! Păi scandalul era deja în toi când bietul Boc s-a trezit ca de obicei că-i vorbeşte gura de capul ei, fără consultare cu al lui...

Din acelaşi ciclu, aseară, un alt gazetar, şi încă dintre aceia care de-a lungul timpului au fost printre cei mai vehemenţi critici ai privilegiilor parlamentarilor, minimiza până la desfiinţare iniţiativa legislativă – şi-aşa fără sorţi de izbândă, după părerea mea – de a se renunţa la pensiile nesimţite ale acestora, spunând că e un fleac, câtă vreme nu-i vizează decât pe cei câteva sute de aleşi (ca jurnalist informat ce se află, dumnealui credea c-ar fi vreo şapte!), deci nu s-ar face mari economii la Buget! Oare ar fi mai mulţumit să se voteze încă o mărire de lefuri şi pensii, dacă tot sunt nesemnificative sumele?