LA MULŢI (B)ANI!

Nu cred să fi văzut ceva mai enervant la televizor de Sărbători (chiar mai enervant ca programele manelistice din noaptea de Revelion, de pe absolut toate canalele, care m-au făcut să mă întreb o dată în plus de ce ne-om fi supărând noi, românii, pe străinii care ne iau peste picior şi ne fac ţigani, când astea sunt gusturile şi apucăturile unei covârşitoare majorităţi a populaţiei!) decât urările patetice făcute de tot felul de potentaţi – de la chiolhanurile cărora televiziunile au transmis practic non-stop, că-ntr-un apartament de bloc din Ferentari sau într-o cocioabă de prin judeţul Gorj nu le încăpea aparatura şi, la drept vorbind, pe cine dracu mai interesează cum petrec Sărbătorile oamenii obişnuiţi?! – urări în care, inevitabil, la un moment dat, înţelepţii ăştia îmbogăţiţi peste noapte din te miri ce furtişaguri şi afaceri dubioase aveau grijă să ne îndemne cu lacrimi în ochi să nu mai punem atâta preţ pe bani (că-s câh!) şi să nu mai alergăm ca disperaţii, zi de zi, după ei, deoarece cu totul şi cu totul alte lucruri, precum, bunăoară, nu-i aşa?, Dragostea, Familia, Prietenii… sunt mult mai importante (fireşte, atunci când n-ai probleme să-ţi achiţi facturile sau reţeta medicală). Sictir!