O DEMISIE AŞTEPTATĂ

Dincolo de atitudinea cu desăvârşire ticăloasă a lui Traian Băsescu, care – spre dezamăgirea cui îl credea deja cu un picior în groapa de gunoi a istoriei – a intervenit aseară în direct la o oră de vârf pe un post de televiziune, ca-n vremurile sale bune şi ale noastre la fel de proaste, pentru a-l pune la punct golăneşte de la înălţimea funcţiei şi mai ales priceperii lui în toate, mai ceva ca a răposatului Ceauşescu, pe Raed Arafat, care nu-şi face decât de-o biată viaţă de om meseria cu succes, punându-i tot felul de întrebări retorice cretine, gen “n-ar fi bine să avem şi ambulanţe private?” (la care răspunsul firesc ar fi fost, “ba da, şi chiar avem deja de multă vreme, problema ar fi să avem DOAR ambulanţe private”), încât cine l-ar fi auzit ar fi zis că în România domneşte un fel de stalinism în care nu s-au pomenit nici cabinetele medicale (ca să nu vorbim de cele stomatologice) particulare, nici serviciile de ambulanţă private, nici mult hulitele firme particulare de distribuţie a medicamentelor etc., aşadar dincolo de asta, lucrul bun care s-a desprins din mai degrabă monologul preşedintelui decât dialogul celor doi a fost ideea ca domnul Arafat să-şi prezinte cât de curând (respectiv chiar azi!) demisia, ceea ce, pe de-o parte, la drept vorbind, ar fi absolut normal, de vreme ce are o poziţie atât de fermă împotriva noii Legi a Sănătăţii elaborată de colegii lui de guvernare şi pe care e evident că oricum n-are cum s-o împiedice, “din interior”, să apară în exact forma pe care o vrea Băsescu, iar, pe de alta, ar fi şi de dorit, deoarece prin rămânerea lui în funcţia de subsecretar de stat, însoţită de o eventuală sustragere discretă de la dezbaterea aprinsă de zilele astea pentru a se ocupa – nu-i aşa? – de treburi “mai importante”, n-ar face decât să gireze în continuare guvernulboc cu imaginea sa infinit mai bună decât a oricui altcuiva din actuala putere portocalie. Şi aşa o face cam de mult!