BILANŢUL DE LUNI
Aproape ca de obicei lunea, iată un bilanţ sportiv (personal) al sfârşitului de săptămână:
HOCHEI. Spre deosebire de ultimele două ediţii ale NHL, când am avut echipe favorite până în marea finală (unde fireşte că au pierdut!) anul acesta am scăpat de emoţii încă înainte de finalele de conferinţe, după ce săptămâna trecută Philadelphia Flyers a fost eliminată fără drept de apel, încă din meciul 5, pierdut (şi el) pe teren propriu în faţa lui New Jersey Devils, iar sâmbătă spre duminică Washington Capitals n-a putut rezista în dramaticul meci 7 desfăşurat la Madison Square Garden din New York cu Rangers, deşi ar fi meritat calificarea. Măcar de-acum pot să dorm şi eu noaptea!
FORMULA 1. Deja m-am şi plictisit să scriu despre imbecilitatea celor de la McLaren, unde am senzaţia că s-au făcut şi niscai schimbări, obişnuiţii (mecanici) incompetenţi de până acum fiind înlocuiţi cu nişte retardaţi sadea, care sâmbătă, în calificări, au reuşit nemaiauzita contraperformanţă de a-l lăsa pe Lewis Hamilton în pana prostului, fără benzină, deşi regulamentul prevede în mod expres că maşina trebuie să aibă suficientă ca să ajungă înapoi la standuri şi să mai rămână şi un litru pentru, cum ar veni, “controlul antidoping”. Prin urmare, pilotul a fost trimis (pe bună dreptate!) la coada grilei, reuşind la finalul cursei de ieri un şi-aşa miraculos loc opt, după ce a fost din nou sabotat la unul din schimburile de pneuri. Cum şi maşina e din ce în ce mai proastă (dovadă şi locul nouă ocupat de Button, după ce a plecat al zecelea, în calificări ratând Q3!), cred că ar fi o dovadă de maturitate şi înţelepciune din partea lui Hamilton să plece la sfârşitul anului unde o vedea cu ochii, cu atât mai mult cu cât până şi echipe ca Sauber, Williams sau Lotus, cu piloţi mai slabi, încep să obţină constant locuri pe podium sau chiar să câştige curse.
TENIS. Fără să-mi fi redobândit interesul de odinioară, am început să mă uit mai des. Ieri de pildă, m-am bucurat nu doar pentru că Federer a câştigat controversatul turneu pe zgură albastră de la Madrid, dovedind că e un adevărat campion, în stare probabil să câştige şi unul pe nisip, dacă i-ar da cuiva prin cap să organizeze aşa ceva, dar şi fiindcă pentru asta n-a trebuit să stau tot finalul de meci în baie, după ce, par egzamplu, mai întâi mânat de o necesitate, am intrat acolo şi m-am întors la un aproape decisiv 40-0 pe serviciul adversarului doar ca să asist în direct la trei aşi ai acestuia, elveţianul câştigând în cele din urmă ghemul abia când, enervat, m-am dus să fac şi-un duş.
Apropo de zgura albastră, cea mai idioată declaraţie mi s-a părut cea a lui Nadal, care, încă înainte să joace pe ea, o contesta vehement invocând drept argument “lipsa de respect faţă de istorie şi tradiţie”, reprezentate – vezi Doamne – de vechea zgură roşie. Aş fi putut înţelege dacă spunea că terenul e mai alunecos (aşa cum se pare c-a şi fost), că mingea sare strâmb, că îl dor ochii de atâta albastru, dar de istorie şi tradiţie în tenis să vină să vorbească atunci când s-o apuca să joace cu o rachetă din lemn de frasin ca acum un secol jumate, când n-o să se mai milogească de arbitri să-şi justifice deciziile cu ajutorul sistemelor video ultrasofisticate (care de foarte multe ori chiar le dau dreptate jucătorilor; Ilie Năstase ştie de ce!), sau măcar când o să renunţe la echipamentul ăla în toate culorile fistichii ale curcubeului, îmbrăcându-se în alb din cap până-n picioare. Altminteri, ca şi Djokovic, pare doar un mare fandosit. Sau poate îi încurcă transmisiunile televizate (pentru care s-a făcut, în primul rând, experimentul), şi au senzaţia că ar scoate aceiaşi bani din publicitate şi dacă ar rămâne cu cele câteva mii de spectatori de la fiecare meci.
FOTBAL. Spre ghinionul lui Manchester United, cu care, pe sistemul “răului mai mic”, ţineam în lupta pentru titlul din Premier League, m-am uitat şi eu la ultimele şapte-opt minute (din care cinci de prelungiri!), din Manchester City - QPR, cât să mă enerveze cumplit cele două goluri cu care “cetăţenii” au întors scorul şi soarta campionatului, câştigat la golaveraj. Un sănătos şi foarte aşteptat (măcar de mine) 2-0 sau 3-0 nu mi-ar fi stricat în halul ăsta seara de duminică. Bine că măcar Arsenal a terminat pe trei, deşi aici intervine discuţia cu mediocritatea cronică a tunarilor.
ALTELE. Bravo fetelor pentru rezultatele de la europenele de gimnastică, felicitări tânărului de numai 16 ani, Robert Vişoiu, pentru cele – aş spune, uluitoare! – din GP3 şi o menţiune specială pentru Horia Tecău ajuns în finala de dublu a aceluiaşi turneu de tenis de la Madrid.
HOCHEI. Spre deosebire de ultimele două ediţii ale NHL, când am avut echipe favorite până în marea finală (unde fireşte că au pierdut!) anul acesta am scăpat de emoţii încă înainte de finalele de conferinţe, după ce săptămâna trecută Philadelphia Flyers a fost eliminată fără drept de apel, încă din meciul 5, pierdut (şi el) pe teren propriu în faţa lui New Jersey Devils, iar sâmbătă spre duminică Washington Capitals n-a putut rezista în dramaticul meci 7 desfăşurat la Madison Square Garden din New York cu Rangers, deşi ar fi meritat calificarea. Măcar de-acum pot să dorm şi eu noaptea!
FORMULA 1. Deja m-am şi plictisit să scriu despre imbecilitatea celor de la McLaren, unde am senzaţia că s-au făcut şi niscai schimbări, obişnuiţii (mecanici) incompetenţi de până acum fiind înlocuiţi cu nişte retardaţi sadea, care sâmbătă, în calificări, au reuşit nemaiauzita contraperformanţă de a-l lăsa pe Lewis Hamilton în pana prostului, fără benzină, deşi regulamentul prevede în mod expres că maşina trebuie să aibă suficientă ca să ajungă înapoi la standuri şi să mai rămână şi un litru pentru, cum ar veni, “controlul antidoping”. Prin urmare, pilotul a fost trimis (pe bună dreptate!) la coada grilei, reuşind la finalul cursei de ieri un şi-aşa miraculos loc opt, după ce a fost din nou sabotat la unul din schimburile de pneuri. Cum şi maşina e din ce în ce mai proastă (dovadă şi locul nouă ocupat de Button, după ce a plecat al zecelea, în calificări ratând Q3!), cred că ar fi o dovadă de maturitate şi înţelepciune din partea lui Hamilton să plece la sfârşitul anului unde o vedea cu ochii, cu atât mai mult cu cât până şi echipe ca Sauber, Williams sau Lotus, cu piloţi mai slabi, încep să obţină constant locuri pe podium sau chiar să câştige curse.
TENIS. Fără să-mi fi redobândit interesul de odinioară, am început să mă uit mai des. Ieri de pildă, m-am bucurat nu doar pentru că Federer a câştigat controversatul turneu pe zgură albastră de la Madrid, dovedind că e un adevărat campion, în stare probabil să câştige şi unul pe nisip, dacă i-ar da cuiva prin cap să organizeze aşa ceva, dar şi fiindcă pentru asta n-a trebuit să stau tot finalul de meci în baie, după ce, par egzamplu, mai întâi mânat de o necesitate, am intrat acolo şi m-am întors la un aproape decisiv 40-0 pe serviciul adversarului doar ca să asist în direct la trei aşi ai acestuia, elveţianul câştigând în cele din urmă ghemul abia când, enervat, m-am dus să fac şi-un duş.
Apropo de zgura albastră, cea mai idioată declaraţie mi s-a părut cea a lui Nadal, care, încă înainte să joace pe ea, o contesta vehement invocând drept argument “lipsa de respect faţă de istorie şi tradiţie”, reprezentate – vezi Doamne – de vechea zgură roşie. Aş fi putut înţelege dacă spunea că terenul e mai alunecos (aşa cum se pare c-a şi fost), că mingea sare strâmb, că îl dor ochii de atâta albastru, dar de istorie şi tradiţie în tenis să vină să vorbească atunci când s-o apuca să joace cu o rachetă din lemn de frasin ca acum un secol jumate, când n-o să se mai milogească de arbitri să-şi justifice deciziile cu ajutorul sistemelor video ultrasofisticate (care de foarte multe ori chiar le dau dreptate jucătorilor; Ilie Năstase ştie de ce!), sau măcar când o să renunţe la echipamentul ăla în toate culorile fistichii ale curcubeului, îmbrăcându-se în alb din cap până-n picioare. Altminteri, ca şi Djokovic, pare doar un mare fandosit. Sau poate îi încurcă transmisiunile televizate (pentru care s-a făcut, în primul rând, experimentul), şi au senzaţia că ar scoate aceiaşi bani din publicitate şi dacă ar rămâne cu cele câteva mii de spectatori de la fiecare meci.
FOTBAL. Spre ghinionul lui Manchester United, cu care, pe sistemul “răului mai mic”, ţineam în lupta pentru titlul din Premier League, m-am uitat şi eu la ultimele şapte-opt minute (din care cinci de prelungiri!), din Manchester City - QPR, cât să mă enerveze cumplit cele două goluri cu care “cetăţenii” au întors scorul şi soarta campionatului, câştigat la golaveraj. Un sănătos şi foarte aşteptat (măcar de mine) 2-0 sau 3-0 nu mi-ar fi stricat în halul ăsta seara de duminică. Bine că măcar Arsenal a terminat pe trei, deşi aici intervine discuţia cu mediocritatea cronică a tunarilor.
ALTELE. Bravo fetelor pentru rezultatele de la europenele de gimnastică, felicitări tânărului de numai 16 ani, Robert Vişoiu, pentru cele – aş spune, uluitoare! – din GP3 şi o menţiune specială pentru Horia Tecău ajuns în finala de dublu a aceluiaşi turneu de tenis de la Madrid.
4 comentarii:
Daca Arsenal e mediocra, atunci Chelsea sau Liverpool cum or mai fi... Si de ani buni, nu a mai iesit din Big Four, la fel ca si United..practic ei sunt acolo, pe cand ceilalti sunt vremelnici...asta inseamna constanta.
Viazavi de titlu, la cum au jucat, nici City si nici United nu au meritat tilul. la ce lot avea City, trebuiau sa fluiere iar United nu merita sa castige pentru modul absolut indolent in care au pierdut avantajul de 8 puncte (ceea ce m-a uimit). sa nu mai vorbim de lipsa de valoare a multor jucatori ai "diavolilor" si transferuri ioc!
@Bogdan.Cretu
Păi "mediocritate" de-asta ca a lui Chelsea, cu ultimul titlu luat acum doi (nu opt!) ani, cu o cupă a Angliei câştigată chiar în sezonul ăsta şi o finală de Champions League pe care tocmai urmează s-o joace, mi-aş dori şi eu pentru echipa favorită. Liverpool în schimb e într-adevăr istorie.
Pe de altă parte, nu ştiu cine merita mai mult să ia titlul în Anglia DINTRE City şi United, dar e clar că oricare din ele merita să ia faţă de celelalte, de vreme ce au terminat cu 19 (!!!) puncte avans faţă de… mediocrul loc trei.
Statistica arata imaginea de ansamblu si ascunde esenta.
Aşa o fi, dar chiar şi dacă mi-ar fi scăpat în continuare esenţa tot preferam să fie Arsenal pe primul loc, la 19 puncte în faţa următoarei clasate, să joace finala Champions League sau măcar să fi luat Cupa Angliei.
Trimiteți un comentariu