PĂCĂLEALĂ DE 1 FEBRUARIE

Dacă povestea asta s-ar fi întâmplat ieri, de 1 aprilie, aş mai fi înţeles, numai că s-a petrecut cu aproape fix două luni mai înainte. (Cum zboară timpul!)

De fapt, mai întâi am observat eu, cu ochiul liber, într-una din incursiunile mele periodice de-a lungul şi de-a latul grilei de canale de la UPC (la RCS fac manevra asta mai rar, deoarece nu mă interesează decât cele trei posturi de sport, iar la Romtelecom de-abia m-am abonat), că peste noapte, probabil începând cu 1 februarie, au apărut patru programe HD noi: Etno HD, Auto Moto Sport HD, Mezzo HD şi Mooz HD.

Pentru că, de-a lungul timpului, pe lângă nenumăratele surprize neplăcute de la UPC, mai avusesem şi câteva, mai puţine, de genul ăsta, adică oarecum drăguţe, am zis “să fie primit!” şi mi-am văzut de-ale mele… până mi-a venit factura. Acolo, pe lângă fiţuica obişnuită cu totalul de plată, se afla şi un fluturaş care mă anunţa că ÎN luna februarie (formulare foarte dibace, iniţial eu însumi păcălindu-mă şi crezând că e DIN) voi putea urmări GRATUIT nici mai mult nici mai puţin de 23 de canale în format high definition, înşirate acolo pe trei coloane, după care, pentru că sunt eu client fidel şi cu plata datoriilor la zi, le voi putea recepţiona în continuare achitând numai cinci lei pe lună, chipurile în loc de zece, cât ar fi “preţul standard” (chiar aşa scria). În caz că nu eram de acord cu superoferta, trebuia să sun (tot) eu la departamentul de relaţii cu clienţii şi să anunţ clar şi răspicat, altminteri socotindu-se că am acceptat-o şi fiind taxat în mod corespunzător din luna următoare (procedură oricum mizerabilă şi, am senzaţia, profund ilegală chiar şi în conformitate cu legislaţia noastră jalnică!).

Acum, problema e că, în afară de alea patru programe noi, pe restul de 19 eu le aveam deja în pachetul meu de bază, chestie care mi-a ridicat anumite nedumeriri, concluzia oarecum logică fiind că, la urma urmelor, oferta nu mi se adresa mie, ci celor care încă nu se abonaseră la extraopţiunea HD. Ca să fiu totuşi sigur, am sunat la UPC, unde am dat peste o cuconiţă care în nici un sfert de oră (slavă Domnului că apelul era gratuit!) şi după ce m-a lăsat pe fir de vreo trei ori ca să se sfătuiască pesemne cu vreuna care se angajase acolo cu o săptămână înainte, nu chiar în ziua aceea, ca ea, aşa că începuse să mai înveţe câte ceva, s-a dumirit ce şi cum şi mi-a confirmat că în cazul meu e vorba de cele numai patru programe, pe care fireşte că nu le primesc gratuit decât în luna menţionată expres, după care, dacă le vreau în continuare, trebuie să scot lunar din buzunar cei cinci lei în plus. 

Mai mult de dragul polemicii – fiindcă eram deja hotărât să nu pun botul, posturile acelea adăugându-se unei alte sute şi mai bine la care nu mă uit decât cele două secunde la trei luni cât fac verificările amintite în debutul articolului – am întrebat-o dacă i se pare corect ca eu să dau cinci lei pentru patru programe, în timp ce alţii primesc de aceiaşi bani 23 de programe. După ce a bâiguit ceva din care trebuia să înţeleg că eu am beneficiat de altă superofertă, mai veche (ceea ce, pe undeva, e chiar adevărat, că de-aia şi ţin cu dinţii de pachetul meu, altminteri scos de mult din uz, şi mă feresc de orice schimbare care să le dea prilejul să mi-l retragă definitiv) şi după ce s-a mai sfătuit cu cineva, mi-a dat vestea bună, menită să mă copleşească, lăsându-mă fără glas şi suflare, şi anume că doar pentru mine, personal, ditamai compania de renume mondial e dispusă la încă un discount fabulos, oferindu-mi cele patru canale noi pentru numai 2,5 lei, adică o înjumătăţire a ofertei înjumătăţite. Practic de nerefuzat.

Ei bine, spre marea ei uimire, nu doar că am refuzat-o, dar i-am şi spus, pe un ton pe care vă jur că nu vreţi să-l auziţi dacă veţi avea vreodată ocazia să staţi de vorbă cu mine, că dacă tot ţin ei morţiş să scoată un profiţel, oricât de mic, şi oricum necuvenit, de la mine, propun să-mi ofere minipachetul acela cu patru canale de rahat cu 2,5 bani, nu lei, pe lună, caz în care voi mai reflecta câteva zile şi le voi da un răspuns tranşant.

Într-un târziu, după ce negocierile au eşuat, deoarece nu ne-am înţeles la preţ, am convenit totuşi ca de-atunci înainte eu să rămân cu nici mai multe, dar categoric nici mai puţine canale decât înainte de ofertă, şi, fireşte, la aceiaşi bani pe care îi plătesc deja de câţiva ani buni. Iar ca să fiu sigur că toanta n-a operat vreo modificare şi a înţeles exact ce vreau şi, mai ales, ce NU vreau, la vreo jumătate de oră după ce am închis telefonul, măcinat de frământări şi îndoieli, am sunat din nou şi am cerut şi o a doua opinie, vorbind de data asta cu un puşti care cred că atinsese deja două, dacă nu chiar trei săptămâni vechime în câmpul muncii, aşa încât discuţiile au decurs mult mai bine.

În consecinţă, am şi acum pachetul meu vechi şi drag, fără cele patru posturi, care, în schimb, ca o ultimă mare măgărie din partea nenorociţilor de la UPC, mi-au fost scoase din grilă chiar în ziua aceea, deşi, conform fluturaşului, care prin asta devine şi mai vădit mincinos, ar fi trebuit să beneficiez gratuit de ele până la sfârşitul lunii. (Cineva mai pragmatic ar fi anunţat că nu acceptă oferta pe 28 februarie, nu pe 5 sau 6, ca mine.)

În acelaşi timp, merită menţionat faptul că pe pagina de internet a UPC alea patru canale continuă să nu apară nici în pachetul de bază HD (caz în care de fapt ar fi trebuit să le am şi eu), dar nici ca vreo extraopţiune, aşa cum mă asigurase că se va întâmpla prima toantă. Dovadă în plus că totul n-a fost decât o cacealma, ca să mai stoarcă nişte amărâţi de cinci lei (ca chiorii, vorba aia) de la unii mai neatenţi decât mine, care nu sesizau manevra şi nu anunţau în timp util că nu le vor.

P.S. Acum, categoric că nu sunt eu subiectul etalon al unui (eventual) studiu de piaţă, realizat de cercetători de la mari institute de profil, şcoliţi la universităţi de prestigiu din lume, necesar pentru stabilirea celui mai atractiv pachet de canale extra, care ar urma să întrunească doleanţele și să satisfacă gusturile unui număr colosal de clienţi, astfel încât societatea de cablu comanditară să devină lider autoritar pe ramură, cu un profit-record. De aceea, presupun că m-aş afla în marja de eroare a celor foarte puţini care ar fi de părere că alăturarea unui canal de manele unuia de muzică clasică, unuia de muzică uşoară şi unuia de sporturi cu motor (care difuzează reportaje, necum transmisiuni în direct) e o imbecilitate, şi nu s-ar arăta dispuşi să-l achiziţioneze, indiferent cât ar fi de ieftin.

Deşi, pe de altă parte, dacă un strateg diabolic ar veni cu ideea de a se introduce în acelaşi pachet şi un canal de filme bune, trebuie să recunosc cu smerenie că m-ar cam ademeni şi pe mine.

P.P.S. Nu e că mi-aş fi schimbat radical poziţia, fie şi din principiu, însă din păcate abia după ce anunţasem că renunţ la minipachetul amintit întruna mai sus, am sesizat că Mezzo HD are alt conţinut decât Mezzo… neHD (adică SD), pe care îl aveam (şi-l am în continuare), şi-mi spuneam că oricum mai important e cum se-aude, nu cum se vede (e drept că şi sunetul e mai bun la transmisiunile HD). Spre deosebire de HBO HD, Pro TV HD, Sport.ro HD sau DigiSport (1, 2) HD, care transmit aceleaşi programe/emisiuni şi la aceleaşi ore ca suratele lor în versiune standard, există unele care au această diferenţă, printre care chiar TVR HD (cel mai adesea cu o grilă diferită de a oricărui alt TVR, mai puţin când chiar s-ar fi impus, respectiv la Olimpiada de iarnă!), FilmBox HD diferit de FilmBox SD etc.