Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

miercuri, 16 aprilie 2014

POST-SCRIPTUM LA UN ARTICOL OARECUM GREŞIT

Nici n-apucasem bine aseară să postez articolul în care consemnam ditamai recordul de şaptezeci şi cinci de ore (nu de zile!) şi paisprezece minute în care (credeam eu că) nu mai avusesem probleme (majore) cu cei cinci furnizori de (de)servicii şi (in)utilităţi la care sunt abonat, când am realizat că bătusem câmpii, fiindcă factura de RCS&RDS era deja şi, mai ales, IARĂŞI în mare întârziere, ceea ce de fiecare dată a însemnat că pe luna respectivă nici n-o mai văd. Telefoane, scandal, reclamaţii, nervi, funcţionari idioţi…

Ca să fie treaba aproape clară, azi-dimineaţă, consultându-mi după vreo săptămână e-mailul (care din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai lente mijloace de comunicare din toate timpurile!), am descoperit un mesaj cam tot atât de vechi de la societatea amintită, prin care eram informat că “în scopul îmbunătăţirii serviciilor şi eliminării oricăror disfuncţionalităţi privind întârzierea sau nerecepţionarea facturii tipărite, te informăm că POŢI ALEGE (sublinierea mea) acum serviciul online…” bla-bla-bla, adică factura prin e-mail. Exista şi un link de activare, însă ce mă îngrijorează pe mine cel mai tare este că titlul mesajului era “Acum primeşti Factura Digi pe e-mail”. Deci ca şi cum lucrurile ar fi fost deja stabilite, chipurile de comun acord, doar că mai mult al lor!

Acum, trebuie să spun că povestea asta cu facturile pe e-mail nu este deloc nouă, mai toţi furnizorii încercând să mă ademenească, de-a lungul timpului, cu nemaipomenitele avantaje ale formatului digital, apelând inclusiv la sentimentele mele de dragoste sinceră şi fierbinte faţă de natura-mumă, care ar scăpa cu nu ştiu câte mii de copaci netăiaţi pentru fiecare pliculeţ. Cum ar veni, din cauza mea se duce de râpă toată şandramaua sistemului ecologic, apare efectul de seră, dispar urșii panda, se înmulţesc surpările de teren, tornadele, cutremurele, concertele lui Horia Brenciu şi-aşa mai departe.

Ei bine, oricât de tentat aş fi fost, câteodată, să mă conformez şi eu noilor tendinţe ale societăţii moderne, la o analiză mai atentă răspunsul a fost de fiecare dată negativ, fiindcă în afară de a le face un favor oricum nemeritat societăţilor în cauză, care n-ar mai da atâţia bani pe hârtie şi pe poştă, eu mă aleg doar cu ponoasele. De pildă, în loc să cobor numai până la oficiul poştal de la parterul blocului, unde pot să-mi plătesc (mai) toate facturile deodată (nenorocita excepţie, despre care am mai şi scris, o reprezintă fix RCS, care pesemne de-aia îmi şi forţează mâna mai abitir decât ceilalţi, sărindu-mă cu plicul tot la două-trei luni o dată!), ar trebui, din două una: ori să mă apuc să bat cale de nu ştiu câţi kilometri până la câte un sediu al fiecărei societăţi (că şi-astea s-au rărit pentru reducerea costurilor!), singurele locuri unde nu ţi se cere factura tipărită, respectiv codul de bare, fie să mă apuc să-mi scot eu la imprimantă un “duplicat”, cu cod cu tot, ceea ce înseamnă nu doar că aş omorî mai cu mâna mea copacii ăia chipurile salvaţi, dar aş mai da şi bani pe toner. Cum spuneam, practic preiau eu cheltuielile şi eforturile companiilor.

Sigur, teoretic există variantele de plăţi electronice – online, la bancomate etc. – sau poţi încheia contract cu o bancă pentru a ţi se plăti aceste servicii automat, din cont, însă din punctul ăsta de vedere aştept să intre în era modernă mai întâi sistemul bancar însuşi, cu personalul şi infrastructura lui, pentru că doar în paginile acestui blog am relatat nenumăratele aventuri pe care le-am avut cu el, inclusiv când am încercat să fac astfel de plăţi, cu cardul (că am şi de-ăla). Până atunci, cu rare excepţii (care mai mereu ies rău), prefer să plătesc după “desuetele” metode clasice, cu factură, bani peşin şi chitanţă scrisă. Că altfel tot eu ajung să-mi mănânc tinereţile (câte mi-au mai rămas) şi sănătatea, descâlcind iţele vreunei plăţi eşuate, dar în urma căreia contul mi s-a golit cu suma (ne)corespunzătoare, din cauza unui aparat prost sau a unui funcţionar defect. Ori invers.


P.S. Cât priveşte nemernicia celor de la RCS&RDS, am ştiut eu de ce nu vreau în ruptul capului să le dau un cont de e-mail, însă din păcate n-am mai avut încotro, pentru că nu exista altă soluţie (adică aşa m-au minţit ei) de a-mi trimite un duplicat după o factură pe care, tot aşa, nu mi-o trimiseseră, dar pretindeau c-au făcut-o, factură în care, a dracului potriveală, mă informau – chipurile din timp, legal – că-mi creşte substanţial un tarif, dacă nu renunţ la serviciul în cauză.

Acum nu-mi mai rămâne decât să-i mint şi eu că mi-am desfiinţat contul şi nu mai am niciunul la care ar putea să-mi trimită factura electronică. Brașoavă cu atât mai plauzibilă cu cât nici n-am internet de la ei.

Niciun comentariu: