PUBLICITATE LA PUBLICITATE

Mare dezbatere mare, (începând de) săptămâna trecută, la CNA: după nu ştiu exact câţi ani în care RCS&RDS a reuşit, prin mijloace care, aşa cum mai mărturiseam cândva, îmi scapă, dar din punctul meu de vedere nu pot fi decât cel puţin profund suspecte, să înfiinţeze şi să difuzeze o căruţă de canale cu tematici variate, de la cele de sport, trecând prin cel(e) de ştiri sau cele educaţionale şi terminând, dacă nu chiar culminând, cu, cel(e) de filme (destul de noi), fără să aibă în structura lor niciun strop de publicitate, le-a venit şi celor de-acolo mintea la cap şi vântul prin buzunare şi au depus o cerere prin care să le fie permisă includerea unui procent de 20% publicitate, deşi, din câte am înţeles din comunicatul oficial, ea ar consta în “promovarea produselor şi serviciilor de programe din portofoliul societăţii”, lucru pe care, la drept vorbind, îl făceau din plin şi până acum, fiindcă existau atât clipuri promo, cât şi reclame propriu-zise (cu papagalul Alex şi vitezele lui ameţitoare, de pildă) la serviciile de internet, televiziune, telefonie fixă şi telefonie mobilă.

Acum, dincolo de faptul că în acelaşi timp au pretenţia ca postul de ştiri Digi24 să fie preluat obligatoriu, în acel pachet “must carry”, şi de celelalte societăţi de cablu, care astfel vor avea un program în care se vor promova întruna Digi Sport (1, 2, 3…) şi Digi Film (1, Premium), de care însă clienţii nu pot beneficia decât dacă schimbă furnizorul, trecând, desigur, la RCS, ceea ce e un soi de flagrantă concurenţă neloială, eu unul, ca telespectator altminteri fidel al celor trei canale de sport amintite, n-aş avea absolut nimic împotriva reclamelor, nu doar fiindcă în 20 de ani de urmărit televiziuni române care mai de care mai libere m-am obişnuit cu ele de aproape că acum îmi lipsesc (la reclame mă refer), ci mai ales pentru că prefer să văd (vorba vine, că oricum mai iau şi eu, ca tot omul, câte o pauza de pipi la momentul respectiv) (şi) acolo câte un astfel de calup, din când în când, decât să NU văd deloc competiţii întregi, aşa cum se întâmplă acum cu Fomula 1 şi Premier League, fiindcă nu mai au idioţii bani de cheltuit pentru drepturile de difuzare, ori să-mi scumpească abonamentul sau să-mi scoată programe din grilă, cum a fost cazul cu Discovery şi Animal Planet, tot din lipsă de fonduri, indiferent de scuzele nobile şi “principiale” invocate la vremea aceea.

Că nu mă încălzeşte cu absolut nimic dacă mă pot uita (tot teoretic, fiindcă altminteri nu mă interesează nici cât negru sub unghie) fără a fi, vezi Doamne, “deranjat” de publicitate, la un meci de Liga I între Concordia Chiajna şi Săgeata Năvodari, analizat pe toate părţile, în pauză şi la final, de invitaţi chipurile de marcă, dintre care nu poate lipsi, decât pe perioada detenţiei, MM Stoica.