O LUĂM DE LA CAPĂT!

Privit strict prin prisma luptei politice specifice unui început de an electoral, refuzul lui Traian Băsescu de a o numi pe Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei este, în fond, cât se poate de logic. După ce liberalii au făcut deja greşeala de a ceda unui şantaj prezidenţial acceptând demisia lui Tudor Chiuariu, n-ar fi exclus ca şi doamna Nicolai să renunţe de bunăvoie la postul propus, înainte ca scandalul să capete amploare. În plus, dacă tensiunile dintre Călin Popescu-Tăriceanu şi aripa radicală din PNL sunt atât de mari pe cât le înfăţişează presa, există şi altă variantă câştigătoare pentru preşedinte, aceea ca premierul, mimând o atitudine împăciuitoare faţă de Cotroceni, să-şi schimbe propunerea – făcută pare-se cam fără tragere de inimă – ceea ce ar duce cu siguranţă la un război deschis şi catastrofal în partid.

Pe de altă parte, chiar şi dacă liberalii s-ar “încăpăţâna” să o susţină în bloc pe doamna Nicolai (aşa cum ar fi normal, în opinia mea) Traian Băsescu tot n-ar avea nimic de pierdut. În ochii multora se va fi demonstrat o dată în plus că PNL nu e capabil să găsească miniştri necontroversaţi, unul dintre cei mai importanţi lideri ai săi va fi iarăşi târât într-un scandal cu rezonanţe europene, iar în timp, inclusiv analiştii care acum îl beştelesc pe preşedinte pentru provocarea noii crize, în dorinţa lor de a se arăta “obiectivi” cu orice preţ, îi vor socoti cel puţin la fel de vinovaţi de eventuala ei escaladare şi pe liberali, pentru că – nu-i aşa? – ar fi putut ei să cedeze primii, pentru binele ţării. Asta se întâmplă de vreo doi ani şi jumătate încoace.