ŢÂFNĂ FĂRĂ ROST

Dacă pe fond conţinutul scrisorii prin care premierul Tăriceanu îşi reafirma hotărârea de a o numi pe Norica Nicolai în fruntea Ministerului Justiţiei, respingând “argumentele” lui Traian Băsescu, mi se pare cât se poate de firesc, tonul oţărât şi referirile la “dosarul Flota” şi casa din Mihăileanu chiar nu-şi aveau rostul într-un document emis de un şef de guvern care se pretinde, spre deosebire de adversarul său, un politician cu fason european. Un refuz politicos, ferm, scurt şi la obiect ar fi fost mult mai de efect, cu atât mai mult cu cât, în bătălia electorală, liberalii se adresează în principiu unui public suficient de educat cât să nu guste asemenea excese de limbaj. Şi mă refer inclusiv la alegătorii pierduţi deocamdată, aşa cum s-a văzut, în favoarea defunctului PLD, pe care nu printr-o accentuare gratuită a conflictului cu Traian Băsescu i-ar putea, la o adică, recâştiga.

Tot din acest motiv, şi nu numai, sper ca domnul Tăriceanu să accepte invitaţia făcută de preşedinte, la Cotroceni, asta neînsemnând că ar fi obligat să-i dea şi dreptate în privinţa doamnei Nicolai. Gestionat cum se cuvine, orice dialog este însă bine-venit. De altminteri, părerea mea este că în perspectiva alegerilor prezidenţiale de anul viitor, electoratul, sătul în cele din urmă de profilul unui preşedinte (mult prea) jucător, aflat la originea atâtor scandaluri sterile, se va orienta către un candidat de o cu totul altă factură. Şi cum Călin Popescu-Tăriceanu, fără să fie favoritul meu, e foarte probabil să rămână în cărţi pentru a intra în cursă din partea PNL, cred că ar putea miza de pe-acum pe această ipoteză, comportându-se în consecinţă.

UPDATE: Conform unor surse citate de posturile tv de ştiri, premierul ar refuza să se întâlnească la Palatul Cotroceni cu Traian Băsescu, în urma unor sfaturi primite de la liderii PNL. Dezminţind această informaţie, Crin Antonescu s-a arătat înclinat mai degrabă spre varianta acceptării dialogului.

Pe de altă parte, cum între timp preşedintele a afirmat categoric, la şedinţa CSM, că refuză în continuare să semneze “ca un notar” numirea unui ministru al Justiţiei, el fiind acela care “decide” (?!), Tăriceanu ar putea invoca pentru neonorarea invitaţiei faptul că, în aceste condiţii, întrevederea se prefigurează a fi într-adevăr inutilă.