DACĂ MI-AR DA DE PETROL PRIN CURTE

Nu ştiu care e practica internaţională în materie de resurse petroliere şi/sau de gaze naturale, dar mi-am stabilit deja o strategie pentru eventualitatea – puţin probabilă, de vreme ce locuiesc la bloc – în care s-ar descoperi un zăcământ în fundul curţii casei mele.

Mai întâi, nu m-aş repezi să calculez pe degete cu cât m-am îmbogăţit, înmulţind cantitatea estimată de ce-o fi acolo cu preţul la metru cub, litru sau baril, pentru simplul motiv că, aşa cum s-a menţionat... e acolo, adică în străfundurile pământului, iar ca să ajungă la lumina zilei necesită oareşice muncă, nu? Apoi, că tot veni vorba, aş lua legătura cu cineva – aşa, ca un fel de firmă specializată – să facă toată treaba asta la care eu nici nu mă pricep şi pentru care nici n-am bani de investit. De fapt, nici măcar dacă mi-ar curge benzina direct la cişmea nu m-ar ajuta prea mult (că nici maşină n-am), aşa că m-aş mulţumi să semnez un contract de pe urma căruia să obţin cât bănet se poate doar pentru că firma cu pricina scociorăşte prin curtea mea şi vinde cui ştie (şi cât mai scump, sper) ce găseşte; o redevenţă, ceva...

(Va urma... poate. Dacă da, nu rataţi!)