DACĂ AZI AR FI PESTE PATRU ANI JUMATE…

Până în 2014, la următoarele alegeri prezidenţiale, mai e un 2012 tot electoral şi, conform unor legende străvechi şi scenarii hollywoodiene recente, catastrofal spre apocaliptic, aşa că, vorba parafrazată a dramaturgului, nu se ştie care vom scăpa şi care veţi da colţu’, ca să nu mai spun că între timp mi-aş putea schimba eu părerile sau el atitudinea, dar dacă astăzi ar fi peste patru ani jumate, cam din exact aceleaşi motive pentru care nu l-am votat în 1996 pe Emil Constantinescu, după ce o făcusem în 1992, preferându-l în primul tur, dacă bine-mi amintesc, pe Nicolae Manolescu şi-n al doilea găsindu-mi de făcut, ca şi anul trecut, treburi ce nu suportau amânare prin casă, fiindcă n-aş fi vrut să-i ofer cu mâna mea ştampilândă ocazia de a-şi perpetua în fruntea ţării comportamentul arbitrar şi aproape tiranic exersat, la scară mai mică, în CDR, în dispreţul unor liberali care s-au văzut astfel nevoiţi s-o şi părăsească, şi cu care întâmplător eram mai mult sau mai puţin întru totul de acord (amănuntele, slavă Domnului, le-am uitat complet), nu l-aş mai vota nici pe Crin Antonescu, intrat direct pe un loc fruntaş în topul personajelor politice postdecembriste cu cea mai mare viteză în a mă dezamăgi o dată cocoţat într-o funcţie de conducere. Atunci s-a dovedit că i-am purtat noroc candidatului “abandonat”, iar el, într-un final oricum mai fericit ca altele, de departe cel mai bun preşedinte de până acum, aşa încât… cine ştie?...