SPORT ŞI… MULTĂ SĂNĂTATE, DOMNULE PREŞEDINTE!

Chiar nici n-aş fi vrut să pomenesc despre subiectul cu analizele lui Băsescu – căruia, sincer, din punct de vedere medical îi doresc numai bine –, fiindcă dacă zilele trecute m-am simţit ca pe vremea lui Ceauşescu n-a fost pentru că şi atunci lumea spera să scăpăm de tiran aşteptând liniştiţi la locurile noastre să fie răpus de vreo boală cumplită, ci pentru că am pierdut două treimi din semifinala turneului olimpic de hochei Canada-Slovacia din cauza unei întreruperi de curent, care nici măcar n-a fost prima, şi, pe de altă parte, momentan nici starea mea de sănătate nu se află tocmai la cote maxime, după două săptămâni de pierdut nopţile în faţa televizorului, de dormit pe sponci, în reprize de câte 15 minute în pauzele meciurilor, şi după ce am crezut că fac stop cardiac aseară, când în finală americanii le-au smuls practic canadienilor medaliile de aur de la gât, egalând (după ce fuseseră conduşi cu 2-0) cu numai 24 de secunde înainte de încheierea timpului regulamentar, astfel încât a fost nevoie de încă opt minute de prelungiri pentru a se face totuşi dreptate, canadienii recăpătându-şi medaliile, iar eu suflul. Pomenesc însă, fiindcă l-am văzut (de Băsescu vorbesc acum) recunoscând public că e ceva în neregulă cu el, atunci când ne-a explicat, cu un zâmbet obosit pe faţă, că boala sa este la fel de (i)reală ca şi tentativele de a sparge partidele de opoziţie pentru a îngroşa rândurile “independenţilor”!