FINAL DE CAMPANIE

Cu toate că până (mai) ieri trăiam cu impresia că aş fi un tip relativ bine informat, am constatat brusc şi cu stupoare nu doar că nu ştiam că Smiley şi Laura Cosoi s-au despărţi, sau măcar că fuseseră împreună, dar nici cine dracului sunt ăştia doi! Aşa cum, poate din simplul, dar întemeiatul motiv că din campania electorală care – Slavă Domnului! – tocmai se termină, am reuşit să nu văd la televizor niciun singur minuţel, nu am aflat nici până acum cine pălăria mea e Nicuşor Dan, un cetăţean care se pare că a stârnit ceva vâlvă, de vreme ce i-am zărit totuşi de câteva ori numele pe fiecare din cele trei-patru bloguri pe care le urmăresc cu oarece regularitate. Să fi fost oare taman Providenţialu’ şi eu l-am ratat?!


În schimb, tot cu ocazia campaniei electorale am înţeles ce înseamnă publicitate agresivă în online: e atunci când un afiş de pe care zâmbeşte tâmp un candidat USL cu faţă de tăntălău cumsecade şi descreierat (oarecum la propriu, că aşa-mi apare mie pe monitor, fără partea superioară a tărtăcuţei!) nu numai că nu se închide când dai click pe cruciuliţa corespunzătoare, dar te trimite la pagina de internet a individului. Mă întreb dacă prin metoda asta i-a păcălit pe mulţi să-i citească elucu… programul. Eu unul aş fi renunţat să mai votez cu el şi dacă iniţial aş fi vrut!