NERVI ŞI RESEMNARE

Începând de duminică seară, după încheierea meciului Italia-Anglia (4-2 după loviturile de departajare), emoţiile mele la EURO 2012 au luat sfârşit. Ba, ca să fiu foarte cinstit, ele luaseră sfârşit subit încă de prin minutul 102, când, exasperat de jocul şi mai ales atitudinea mizerabile ale englezilor, m-am împăcat cu gândul că nu merită nicidecum să se califice în semifinale, după ce şi-aşa au avut mare baftă să ajungă în sferturi, în locul suedezilor, de pildă.

Bizar, dar pe undeva echipa Angliei seamănă foarte mult cu naţionala noastră. Şi nu mă refer numai la jenanta “partitură tactică” de tip “autobaza în poartă”, ci şi la inexactităţile tehnice individuale ale jucătorilor, care sunt aşi în a pasa prea în faţă, prea în spate şi mai ales prea scurt coechipierului aflat la mai puţin de doi metri (!) sau a încerca să-i paseze în singurul mod care va da greş în o sută zece tentative din o sută, şi anume PRIN adversar. N-am reţinut statisticile, dar sunt convins că procentul paselor reuşite a fost sub 30%! Pe-ni-bil!

Tot duminică, dar mai pe după-amiază, am avut efectiv o criză de nervi prelungită de-a lungul întregii curse de Formula 1 de la Valencia. După ce că McLaren-urile favoriţilor mei rulau oricum sub ritmul rivalilor, iar sărmanul Button ţinea cu greu piept, pe la coada plutonului, atacurilor înverşunate ale unor Toro Rosso sau Caterham, mecanicii şi-au dat încă o dată în petic la al doilea schimb de pneuri al lui Hamilton, întârziindu-l cu multe secunde peste cele normale. Tare mi-ar plăcea să-i văd pe cretinii ăia fără căştile de protecţie; am convingerea că sunt cu toţii atinşi de sindromul Dawn şi le curge scuipat din gură!

Fireşte că bomba de pe colivă (vorba unui politician gângav) a reprezentat-o abandonul lui Lewis din ultimul tur (!), când a fost proiectat în parapetul de protecţie de Pastor Maldonado, care a primit şi o ridicolă penalizare de douăzeci de secunde după cursă. Deşi cel care a greşit… tehnic a fost fără doar şi poate venezueleanul, tactic a comis-o britanicul, care, în ciuda faptului că rămăsese deja fără cauciucuri, nemaireuşind să-şi stăpânească bolidul nici măcar în linie dreaptă, s-a încăpăţânat să se lupte pentru poziţia a treia, după ce a doua îi fusese deja suflată cu câteva secunde înainte de Raikkonen. Aşa că în loc de 12 puncte frumuşele pentru locul patru, s-a ales cu praful de pe tobă, neînvăţând nimic din lecţia lui Alonso din cursa precedentă, de la Montreal, când, într-o situaţie similară, spaniolul s-a lăsat depăşit în ultimele tururi de toţi cei evident mai rapizi (inclusiv Hamilton!), căzând de pe primul loc până pe poziţia a cincea. Numai că el, cu punctele alea (şi, desigur, cu cele obţinute duminică pentru victorie), conduce acum detaşat în clasamentul general. Semn că doar talentul imens nu e suficient ca să devii un mare campion (mondial). Ajută mult şi un pic de minte!