A cui e cacealmaua?
Sincer, nu-mi dau seama dacă faptul că Traian Băsescu se cam pune de-a curmezişul iniţiativei Parlamentului şi Guvernului de a mări pensiile reprezintă un gest de mare responsabilitate – altminteri, din păcate, prea puţin caracteristic domniei sale – sau cedarea în faţa irezistibilei tentaţii de a-şi săpuni o dată în plus, în mod gratuit, adversarii politici.
Cert este că preşedintele a intrat într-o situaţie destul de delicată: fie va merge până în pânzele albe cu blocarea proiectului de lege, refuzând promulgarea lui, ceea ce îi va atrage antipatia milioanelor de pensionari, cu consecinţe electorale catastrofale pentru el şi – inevitabil – pentru PD, fie va trebui să recunoască deschis (chiar dacă până la urmă nesincer!) că socotelile Guvernului Tăriceanu sunt corecte, iar mărirea pensiilor este sustenabilă economic – lucru ce ar reprezenta în sine tot o înfrângere în ochii celor care-l cred infailibil. Interesant de văzut pe unde va scoate cămaşa.
Cert este că preşedintele a intrat într-o situaţie destul de delicată: fie va merge până în pânzele albe cu blocarea proiectului de lege, refuzând promulgarea lui, ceea ce îi va atrage antipatia milioanelor de pensionari, cu consecinţe electorale catastrofale pentru el şi – inevitabil – pentru PD, fie va trebui să recunoască deschis (chiar dacă până la urmă nesincer!) că socotelile Guvernului Tăriceanu sunt corecte, iar mărirea pensiilor este sustenabilă economic – lucru ce ar reprezenta în sine tot o înfrângere în ochii celor care-l cred infailibil. Interesant de văzut pe unde va scoate cămaşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu