O şansă pentru PNL

Aşadar, până la urmă Emil Boc tot a făcut dovada existenţei unui protocol. Ce-i drept, nu a aceluia dintre PNL şi PSD, despre care pretindea că are informaţii certe, ci a celui dintre propriu-i partid, PD, şi PLD, pe care, ca să fie mai convingător, l-a semnat în direct, împreună cu un veteran al acestui tip de gesturi, Theodor Stolojan, căruia nu-i rămâne decât să spere că de data aceasta va fi într-un ceas mai bun decât rândul trecut.

Paradoxal, însă pe termen lung n-ar fi exclus ca noul document să devină un colac de salvare pentru... PNL! Dacă lucrurile vor lua pentru liberali turnura dramatică pe care mulţi analişti le-o profeţesc, astfel încât la viitoarele alegeri să se pomenească rămaşi în afara Parlamentului, o alianţă cuprinzând o componentă “liberală” le-ar putea oferi şansa ca la un moment dat, printr-o “fuziune prin absorbţie”, după modelul deja experimentat în vremurile diverselor Convenţii Democrat(ic)e, să mai scape o tură de ieşirea definitivă de pe scena politică. Condiţia minimă care ar trebui îndeplinită ar fi ca liberal-democraţii lui Stolojan să-şi păstreze bruma de identitate proprie pe care o au în raport cu PD, refuzând până la capăt ideea contopirii cu formaţiunea domnului Boc.

Cât despre faptul că, mai devreme sau mai târziu, prelungita lună de miere dintre PD şi PLD se va sfârşi, apărând în schimb o apropiere între PLD şi PNL, nu am nicio îndoială, oricât de fantasmagorică ar putea părea acum o asemenea posibilitate.