Şi avioanele ies la pensie
După joaca de-a “Uite pensia – s-ar putea să nu fie pensia”, Preşedinţia şi Guvernul au început o alta, “E-avionu’ tău – ba-i avionu’ tău”, duelându-se iarăşi în comunicate şi contracomunicate.Dincolo de penibilul desăvârşit al unui asemenea schimb de replici la nivel înalt, care demonstrează o dată în plus, dacă mai era nevoie, lipsa de maturitate a reprezentanţilor celor mai importante instituţii ale statului, trebuie remarcată mica eroare de logică a Administraţiei prezidenţiale atunci când consideră drept “descalificant” modul în care Traian Băsescu este acuzat de unii lideri ai PNL că nu s-a arătat la fel de îngrijorat pentru achiziţionarea celor două avioane buclucaşe ca şi în cazul măririi pensiilor, în condiţiile în care “conceptul de redotare a Companiei Romavia” a fost avizat chiar de către Guvern.
Aşa cum am am mai arătat şi cu altă ocazie, Executivul este cel în măsură să se pronunţe dacă există sau nu bani pentru diverse cheltuieli, indiferent de cât de justificate sau nu ar fi ele. Prin urmare, câtă vreme acesta a considerat că bugetul e îndestulător şi pentru pensii şi pentru avioane, întrebarea este de ce Preşedintele a avut rezerve numai în primul caz, iar când a venit vorba despre o investiţie de care, cel puţin teoretic, ar fi beneficiat direct şi domnia sa a tăcut chitic. În fond, Guvernul a fost consecvent în dărnicia lui (pe bani noştri, dar asta-i altă poveste!), pe când Traian Băsescu s-a revoltat... selectiv.
2 comentarii:
iar te iei aiurea de domnul basescu.liberalii sunt nesimtiti ca ei au vrut avioane pentru tariceanu si acum tot ei il acuza pe basescu ca le-a vrut pentru el si ca n-a vrut sa dea bani pentru pensionari.ca de obicei sunt cu doua fete si presedintele are dreptate sa ii injure.sper sa nu mai intre nici in parlament.
@anonim: Poate nu m-am făcut înţeles. Nu contest nici măcar faptul că Guvernul o fi fost cel care a vrut avioanele alea, aşa cum nu discut dacă e sau nu nevoie de ele. Numai că Guvernul e ăla cu banii. Desigur, Băsescu are tot dreptul să fie îngrijorat ce se întâmplă cu fondurile publice, dar i se poate reproşa modul diferit în care a tratat cele două “investiţii”.
E ca şi cum capul unei familii ar propune să se cheltuiască o sumă importantă pentru educaţia copiilor şi, în acelaşi timp, una similară pentru o vacanţă în străinătate cu nevasta, iar aceasta l-ar cicăli doar pentru prima cheltuială, arătându-se în schimb încântată de a doua. Ce fel de femeie ar fi aia?! Bărbatu-său o beşteleşte acum nu pentru că ea ar fi venit cu ideea vacanţei, ci pentru că – dacă tot s-a arătat mai “chibzuită” – n-a preferat ca familia să renunţe la călătorie în loc de educaţia puradeilor.
Trimiteți un comentariu