Meciul Guvern-Economişti

Întrebarea dacă Guvernul va avea sau nu bani să plătească “fabuloasele” pensii promise nu şi-a găsit încă un răspuns definitiv, în ciuda nenumăratelor dezbateri televizate, făcute şi-aşa tardiv, cam în urma căruţei. Reprezentanţii Executivului, optimişti din cale-afară, încearcă să ne prezinte soluţii care multora li se pare că îmbină principiile jocurilor piramidale cu cele ale unui perpetuum mobile financiar, precum povestea recuperării proporţiei de TVA provenită din chiar consumul suplimentar al pensionarilor, care mie îmi evocă metoda gospodinelor de a prepara prăjiturelele cu forme geometrice: după prima tură, aluatul ce prisosea era încă o dată frământat şi întins în tavă, urma o nouă rundă de aplicat forme şi tot aşa până când rămânea o bucăţică de cocă prea mică pentru o prăjiturică. În fond, procedeul funcţiona.

Pe de altă parte, marii analişti şi economişti de renume dâmboviţean aduc drept principal contraargument ştiinţific propriul scepticism congenital, acelaşi care în urmă cu doi-trei ani îi făcea să se pronunţe tranşant împotriva cotei unice de impozitare, de 16%, care în viziunea lor avea să împingă România în colaps economic. Şi atunci admiteau că şi dacă principiul ar fi corect – precum cel generic şi imposibil de contestat de “creştere a pensiilor”, de acum – “problema o reprezintă nivelul”, respectiv prea era ambiţioasă cota de 16 (când mai realistă ar fi fost una de 19, ori 21) cum la fel de utopică ar fi astăzi creşterea cu 43%. Prima rundă trebuie să recunoaştem că a câştigat-o Guvernul.