Specialitatea casei: întoarcerea armelor

După cum arată şi ultimul sondaj de opinie, realizat de CURS, Traian Băsescu are toate şansele să obţină o victorie zdrobitoare la referendum şi să se întoarcă en fanfare la Cotroceni. Deja toată lumea pare mai preocupată de ceea ce se va întâmpla pe scena politică după 19 mai.

Din punctul meu de vedere, cea mai spectaculoasă, dar şi mai previzibilă mişcare va veni din partea PSD şi PRM, care înţelegând în sfârşit dincotro bate vântul vor schimba brusc macazul, reorientându-şi atacurile către PNL şi Guvernul Tăriceanu, cu atât mai rapid şi mai îndârjit cu cât procentajul obţinut de domnul Băsescu la scrutin va fi mai mare. Manevra ar avea drept scop în primul rând recuperarea propriului electorat, deoarece cifrele arată că actualul preşedinte suspendat nu ar putea obţine un scor atât de clar (aproape dublu faţă de PD) dacă nu ar fi votat şi de o bună parte din alegătorii cu accentuate înclinaţii de stânga. În acelaşi timp, umflarea peste măsură din sondaje a Partidului Democrat demonstrează fără echivoc cât de avantajos este să te situezi de partea lui Băsescu.

Cum însă pentru PSD este deocamdată prematur să se gândească la o mutare radicală, cum ar fi alegerile anticipate, e de aşteptat ca o asemenea trecere cu arme şi bagaje în tabăra celui mai tare să nu fie, cel puţin un timp, decât la nivel declarativ. În schimb, n-ar fi exclus să apară înţelegeri de culise între social-democraţi şi pedişti, menite să ducă la o schimbare “paşnică” de guvern. Personal recunosc că sunt bântuit de multă vreme de coşmarul reconcilierii feseniste, iar recentele declaraţii ale lui Traian Băsescu, care chiar vorbea despre negocierea unei alte majorităţi parlamentare, precum şi suspecta concordie dintre “grupul de la Cluj” şi liderii democraţi, nu sunt deloc menite să mă liniştească.

Singura satisfacţie, absolut masochistă, pe care aş avea-o într-o asemenea ipoteză ar fi să văd atitudinea celor care deocamdată continuă să facă spume la gură condamnând “imorala alianţă” PNL-PSD, în frunte cu vajnicii intelectuali “de dreapta”, gen Gabriel Liiceanu. Nu am nicio îndoială că o coaliţie, altminteri la fel de bizară în aparenţă, între PD şi PSD, înfăptuită însă de noul geniu din Carpaţi, cu sau fără ajutorul “guzganului rozaliu”, li se va părea deodată foarte legitimă, numai bună să scoată ţara din criză, să asigure stabilitatea politică şi aşa mai departe. Că aşa-i la noi.