Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

luni, 21 mai 2007

“Sinucidere” sau “eutanasiere”?

Aşa cum era de aşteptat, referendumul a consfinţit reîntoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni. Dincolo de cârtelile adversarilor săi, legate în special de rata scăzută de participare la scrutin, victoria este una cât se poate de clară. Cartoful fierbinte se află acum în mâinile celor care au constituit aşa-zisa coaliţie antiprezidenţială.

Primul efect notabil a fost declaraţia de ieri a liderului PNL Bucureşti, Ludovic Orban, conform căreia cea mai puternică organizaţie liberală va susţine în forurile de conducere trecerea partidului în opoziţie. Chiar dacă anunţul a părut a fi uşor pripit, la cald, ideea nu este una rea. Atât votul de sâmbătă cât şi poziţia foarte multor lideri de opinie din ultima vreme au demonstrat cu vârf şi îndesat că PNL se confruntă cu o serioasă problemă de imagine, la care au contribuit din plin şi gafele mai mici sau mai mari făcute de diverşi reprezentanţi ai lui din guvern, prompt speculate de adversari. Aş spune că există în momentul de faţă un soi de ură generalizată faţă de liberali, identificaţi în mod absurd cu “oligarhii” şi “răul absolut” Patriciu, întru totul asemănătoare aversiunii manifestată în primii ani de după Revoluţie faţă de ţărănişti şi Corneliu Coposu.

Retragerea de la guvernare ar putea reprezenta o soluţie de salvare a PNL, care altfel s-ar vedea confruntat cu riscul de a rămâne în afara Parlamentului la viitoarele alegeri. Lipsiţi de principalul cal de bătaie, Traian Băsescu şi oştirile sale portocalii ar trebui să găsească soluţii concrete de ieşire din criza pe care căderea guvernului ar provoca-o, una mult mai mare, după părerea mea – cu efecte resimţite chiar şi în economie – decât joaca de-a “uite preşedintele, nu e preşedintele” din ultimele săptămâni.

Desigur, mişcarea preconizată de Orban are şi riscuri. Fără îndoială că se vor găsi în partid destui nemulţumiţi şi oportunişti care, deposedaţi peste noapte de avantajele puterii, se vor reorienta rapid către PD şi PLD. Însuşi premierul Tăriceanu e greu de crezut că va accepta să renunţe de bunăvoie la poziţia păstrată cu atâtea eforturi. Nici din punct de vedere tactic domnul Orban nu a găsit, probabil, cea mai bună modalitate de a arunca bomba de ieri. Mai înţelept ar fi fost ca o asemenea informaţie să iasă “pe surse”, abia după întrunirea Delegaţiei Permanente, în situaţia când propunerea n-ar fi fost adoptată, cu atât mai mult cu cât ea are, presupun, şi un scop secundar, acela de a arăta pisica celorlalte partide care încă nu se simt pregătite pentru alegeri anticipate.

Liberalii au de luat o decizie grea, crucială pentru viitorul partidului. În starea de spirit actuală ar fi o prostie să-şi închipuie că rămânerea la guvernare le-ar putea aduce beneficii de imagine, indiferent de prestaţie. În schimb, vor trebui să analizeze cu multă atenţie dacă în locul unei “sinucideri” prin demisie a Guvernului Tăriceanu, n-ar fi totuşi preferabil să aştepte “eutanasierea” printr-o previzibilă moţiune de cenzură.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Problema cu reporteriţa: Eu sunt intelectual, am 2 facultăţi profesez în domeniul IT, dar am o mare dilemă: sunt din Iaşi, şi dacă merg la Bucureşti, acolo şi un măturător îmi spune "moldovean împuţit". Dacă merg în Franţa ca turist, la rude, sunt "ţigan împuţit". Cine a generat această stare de fapt ?

gigi furtun spunea...

alo, nenea, eutanasie == sinucidere (termen inventat de ziariştii lu peşte, btw); prin urmare, aşteptăm ca guvernul să fie sinucis printr-o moţiune de cenzură, asta în cazul în care nu îl demisionează alţii înainte :P