Drumurile ne omoară!
În lupta cu temperaturile de foc din întreaga ţară, autorităţile au luat – firesc – o serie de măsuri... pompieristice. Printre acestea, cea mai ineficientă, după părerea mea, dacă nu chiar nocivă a fost schimbarea programului instituţiilor publice, la care s-a adăugat ieri, odată cu instituirea codului roşu, închiderea pieţelor.
E adevărat că în teorie ele par justificate, însă, ca de obicei, practica ne omoară (de data asta aproape la propriu!). Lăsând la o parte faptul că la ora anunţatei reluări a programului, 17-18, termometrele oficiale arătau temperaturi foarte apropiate de maximele zilei – başca asfaltul şi betoanele în care se acumulase toată căldura ultimelor ore – în realitate lucrurile au arătat cam aşa:
Mai întâi că, adesea, dimineaţa, înşişi funcţionarii nu prea s-au sinchisit să vină la birouri “pe stil nou”, apărând la orele obişnuite, ceea ce a făcut ca mulţi oameni – dintre cei (spre ghinionul lor) bine informaţi din presă – să stea câteva ore în plus la coadă. Altora la ora 11.00 li s-au închis uşile în nas, fiind puşi în situaţia de a opta pentru una din cele două soluţii proaste: fie să-şi petreacă alte câteva ore, în plină caniculă, pentru a nu-şi pierde rândul, fie să mai facă două drumuri, unul dus, unul întors, pentru a reveni “la prima oră” din a doua parte a zilei, pornind deci spre instituţia cu pricina tot pe vipia maximă. Acestora li s-au adăugat, desigur, toţi aceia care pur şi simplu nu aflaseră despre schimbarea de program, astfel încât au făcut şi ei cel puţin un drum degeaba.
Eu nu spun că, în general, oamenii care ţin morţiş să-şi rezolve problemele (unele nici măcar urgente) taman în zilele cu 40 de grade la umbră sunt tocmai normali, dar nici să-i exterminăm alergându-i şi mai tare prin oraş nu cred că e cazul. Poate pe viitor se găsesc alte soluţii.
E adevărat că în teorie ele par justificate, însă, ca de obicei, practica ne omoară (de data asta aproape la propriu!). Lăsând la o parte faptul că la ora anunţatei reluări a programului, 17-18, termometrele oficiale arătau temperaturi foarte apropiate de maximele zilei – başca asfaltul şi betoanele în care se acumulase toată căldura ultimelor ore – în realitate lucrurile au arătat cam aşa:
Mai întâi că, adesea, dimineaţa, înşişi funcţionarii nu prea s-au sinchisit să vină la birouri “pe stil nou”, apărând la orele obişnuite, ceea ce a făcut ca mulţi oameni – dintre cei (spre ghinionul lor) bine informaţi din presă – să stea câteva ore în plus la coadă. Altora la ora 11.00 li s-au închis uşile în nas, fiind puşi în situaţia de a opta pentru una din cele două soluţii proaste: fie să-şi petreacă alte câteva ore, în plină caniculă, pentru a nu-şi pierde rândul, fie să mai facă două drumuri, unul dus, unul întors, pentru a reveni “la prima oră” din a doua parte a zilei, pornind deci spre instituţia cu pricina tot pe vipia maximă. Acestora li s-au adăugat, desigur, toţi aceia care pur şi simplu nu aflaseră despre schimbarea de program, astfel încât au făcut şi ei cel puţin un drum degeaba.
Eu nu spun că, în general, oamenii care ţin morţiş să-şi rezolve problemele (unele nici măcar urgente) taman în zilele cu 40 de grade la umbră sunt tocmai normali, dar nici să-i exterminăm alergându-i şi mai tare prin oraş nu cred că e cazul. Poate pe viitor se găsesc alte soluţii.
Un comentariu:
Imi place foarte mult poza codului rosu.
Trimiteți un comentariu