ERATĂ

Simt nevoia să-mi fac mea culpa şi să-mi cer scuze în mod public deoarece, fie şi pentru o clipă, darămite pentru vreo trei zile întregi, oarecum orbit de orgoliu fiindcă la ceva asemănător mă gândisem şi eu înainte, am putut crede că o decizie a Curţii Constituţionale din România poate fi una “echilibrată şi de bun-simţ”, cum în naivitatea mea o catalogasem joi pe cea conform căreia amâna până pe 12 septembrie chestiunea (in)validării referendumului ca să elucideze situaţia listelor electorale permanente.

Între timp, din 12 septembrie termenul s-a preschimbat în 31 august, iar acum aflăm că totul a fost o mare neînţelegere, deoarece Curtea nu voia listele actualizate şi corecte, ci le mai cerea o dată pe cele vechi şi umflate. Cum s-ar zice, “boală lungă, moarte sigură”. Din păcate, moartea (şi îngroparea) definitivă a referendumului, nu cea politică a laşului preşedinte al morţilor!