Tinerii bătrâni ai politicii româneşti

Din momentul în care criza politică a trecut din faza datului la gioale relativ discret, pe sub masă, în cea a căratului de pumni pe şi la faţă, în direct, prin intermediul televiziunilor, atât personajele centrale, cât şi figuranţii, simţind apropierea decisivelor confruntări electorale s-au lansat într-o delirantă cursă a iniţiativelor cât mai demagogice şi mai populiste, în speranţa că doar-doar vor prinde un loc mai în faţă la ghişeul de unde se distribuie voturile bieţilor cetăţeni complet zăpăciţi chiar şi fără a fi turmentaţi.

După ce grosul opoziţiei a sărit la înaintare cu ideea suspendării preşedintelui, premierul – punându-şi în valoare faţa de european, asortată nu cu papion, ci cu cravate în nuanţe fistichii de roz şi mov – s-a cramponat de alegerile pentru Parlamentul European şi de retragerea trupelor din Irak, iar consilierii lui Traian Băsescu, în oarecare criză de originalitate, i-au sugerat şefului soluţia, cam prăfuită şi la mâna a doua deja, convocării unui alt referendum, mai pe gustul “boborului”, vizând introducerea votului uninominal, a venit acum rândul celor din linia a doua, precum mai marele PIN-ilor Cozmin Guşă, să scornească ceva cu priză la public, cel puţin în imaginaţia domniei sale: un guvern “al interesului naţional”, format de generaţia tânără! Cu alte cuvinte, un fel de Guvern-junior, inspirat probabil după modelul concursului Eurovision-junior, la care România a fost reprezentată cu mult succes în ultimii ani.

În rolul domnului educator, fosta mână dreaptă a lui Traian Băsescu, devenit între timp mână moartă l-a distribuit tot pe Călin Popescu-Tăriceanu, un fel de frate mai mare al “prospăturilor” Cristian Boureanu şi Raluca Turcan de la PLD sau Lia Olguţa Vasilescu de la PRM, cu toţii nominalizaţi de închipuitul premier din umbră.

La drept vorbind, tineri s-ar găsi. Numai că... Primii doi nu s-au făcut deocamdată remarcaţi decât prin faptul că au puţine idei (mai precis una - “jos Tăriceanu!”) dar fixe, singurul portofoliu pentru care mi s-ar părea potriviţi fiind acela al Cultelor, ca inventatori ai unei noi religii în care binele absolut este întruchipat de Tatăl Traian Băsescu, Fiul Theodor Stolojan şi Sfântul Duh Valeriu Stoica, iar răul de cel care, culmea!, ar trebui să le devină şef, necuratul Călin.

Domnişoara Vasilescu ar putea ocupa postul de ministru al Sănătăţii, recomandată fiind atât de înfăţişarea sa agreabilă de soră medicală, cât şi de îndelungata-i practică în administrarea de calmante mediatice după fiecare ieşire (din fire) la rampă a liderului ei pe linie de partid Corneliu Vadim Tudor.

Ar mai fi un grup compact de politicieni din categoria “atât de tineri şi deja traseişti”, ai cărui reprezentanţi de frunte sunt Codrin Ştefănescu de la PC, fost PRM, fost PSD etc. şi Aurelian Pavelescu, PNŢCD, fost PNL, PD, PIN etc. etc. Partea bună este că ei sunt practic întruchiparea ideii de “guvern de uniune naţională”, tocmai datorită biografiilor politice atât de cuprinzătoare.

Dificultăţi în a găsi figuri noi ar întâmpina însă Alianţa DA. Atât PD cât şi PNL sunt mai curând înţesate de politicieni îmbătrâniţi de tineri, gen Emil Boc – rinocerizat încă înainte de 40 de ani şi semând pe alocuri mai degrabă cu un Cozmâncă sau Hrebenciuc – ori liberalii Crin Antonescu şi Ludovic Orban. Desigur, ar mai fi Roberta Anastase, cam dispărută însă din peisaj de la o vreme, sau Elena Udrea, mult prea prezentă.

Lista ar putea continua cu tineri gata familiarizaţi cu cercetările pentru corupţie, precum Codruţ Şereş, cu pesedişti ca Victor Ponta, Nicolae Şerban şi Titus Corlăţean, croiţi din nefericire după chipul şi asemănarea predecesorilor Năstase şi Mitrea, ori cu Lavinia Şandru, această nouă versiune, cu ceva mai mult apetit pentru scandal, a Monei Muscă.

Nu ştiu de ce, dar parcă ideea domnului Guşă nu mi se mai pare din cale-afară de grozavă... Numai dacă nu cumva are de gând să participe cu ea la vreo competiţie a celor mai năstruşnice iniţiative politice.