Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

miercuri, 28 februarie 2007

Izbânda lui Vanghelie asupra votului uninominal

Deja legendarul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, intens mediatizat în cadrul emisiunilor aservite bunului simţ, gen Cronica Cârcotaşilor va candida astăzi pentru funcţia de preşedinte al filialei PSD Bucureşti, având mari şanse de a ieşi biruitor în confruntarea cu mai puţin vârstnicii săi adversari culeşi de prin organizaţiile de tineret ale partidului.

În contextul discuţiilor aprinse despre referendumul propus de preşedintele Băsescu, Vanghelie este dovada vie a faptului că sistemul uninominal are şi el părţile lui proaste. Să nu uităm că la alegerile pentru primăriile de sector din urmă cu aproape trei ani, desfăşurate practic după acest sistem, dom’ Marean şi-a spulberat contracandidaţii, câştigând încă din primul tur, chiar în condiţiile în care participa din postura de independent. Acum, nu-i mai puţin adevărat că nu toate circumscripţiile electorale din ţară au specificul aparte al celor din Ferentari, însă nici maneliştii nu au intrat încă în luptă.

Vestea şi mai proastă pentru susţinătorii mai vechi sau mai de circumstanţă ai votului uninominal, şi mă refer aici în primul rând la domnul Băsescu, este că “oligarhii ticăloşiţi” de teapa lui Patriciu ar fi şi ei favorizaţi, aşa încât taman cei împotriva cărora crede domnia sa că luptă propunându-l se vor simţi ca peştele în apă. Dacă acum un partid întreg, PNL, este acuzat că face jocurile unui singur om din umbră, presupus a fi generosul său sponsor, îmi imaginez că şi mai la-ndemână le va fi oamenilor cu bani, mai bine sau mai rău intenţionaţi, nu neapărat să candideze ei înşişi - capabili fiind să susţină o campanie electorală oricât de costisitoare - dar să-şi trimită destui acoliţi, încă şi mai uşor de manevrat de vreme ce vor fi direct finanţaţi, pentru a participa pe ici pe colo prin circumscripţiile esenţiale.

Personal, recunosc că am fost fanul alegerilor uninominale ani de zile, oarecum avant la lettre, până când, prin 2003-2004, fix când subiectul devenise mai de actualitate şi în Parlament, ochii mi-au fost deschişi de o pleiadă de reprezentanţi ai societăţii civile, în frunte cu Alina Mungiu-Pippidi şi Cristian Pîrvulescu, deveniţi brusc dubitativi când venea vorba despre el. Acum am ajuns şi eu să fiu ceva mai sceptic şi să-mi spun că, la urma urmelor, cu actualul sistem pe liste ne-am strecurat, târâş-grăpiş ce-i drept, atât în NATO, cât şi în UE. Plus că, optimist din fire cum sunt, am convingerea că întotdeauna e loc de mai rău, mai ales în politica românească.

Niciun comentariu: