Se sparge gheaţa?

Ieri a fost o zi deosebit de agitată pe scena politică, chiar şi judecând după standardele stabilite în ultima vreme. Evenimentul cel mai interesant însă mi s-a părut nu tămbălăul din Parlament prilejuit de discutarea procedurilor de suspendare a preşedintelui, nici previzibila alegere a lui Marian Vanghelie în fruntea PSD Bucureşti, ci şedinţa de Guvern prezidată de şeful statului.

Spre deosebire de majoritatea analiştilor, care au interpretat mişcarea lui Traian Băsescu drept o încercare de a abate atenţia de la subiectul principal al zilei, propria-i suspendare, eu sunt înclinat să văd mai curând jumătatea plină a paharului.

Este practic a doua zi consecutiv în care premierul şi preşedintele au stat la aceeaşi masă. Cum imaginile în direct au cam lipsit, nu ne-am putut da seama dacă între cei doi s-a mai fisurat, cât de puţin, banchiza sesizată cu o zi în urmă la şedinţa de bilanţ a Ministerului de Interne, şi au mers atât de departe încât să se privească (de dat mâna nu-mi fac nicio iluzie), totuşi, măcar unul dintre protagonişti a apărut viu, nevătămat şi destul de vioi aseară, adresându-se naţiunii. Să sperăm că nici domnul Tăriceanu n-a fost răpus în schimbul de focuri verbale, ci doar a preferat să-şi lingă, departe de ochii noştri, rănile în orgoliu provocate de muştruluielile primite.

Fiindcă trebuie spus că preşedintele nu s-a dus la Palatul Victoria pentru a-l complimenta pe primul ministru. Dimpotrivă. Mi se pare însă un prim pas spre normalizarea relaţiilor instituţionale faptul că cei doi nu-şi mai aduc tot felul de acuzaţii şi insulte prin intermediul talk-show-urilor, ci discută în cadru oficial. Pe de altă parte, mă întreb, mai în glumă, mai în serios, dacă se poate vorbi despre un adevărat dialog, câtă vreme preşedintelui i-au trebuit mai bine de treizeci de minute numai pentru a înşira temele abordate într-o şedinţă de doar două ore!

Care teme nici nu au părut atât de legate de siguranţa naţională pe cât a vrut să ne demonstreze domnul Băsescu pentru a-şi justifica din punct de vedere constituţional participarea, neinvitat, la o şedinţă de Guvern. Chestiunea fierului vechi din Egipt sau "abordarea problemei Qatar" sunt chiar uşor hazlii. Dar asta mă face să fiu cu atât mai optimist şi mai convins că preşedintele a căutat mai degrabă un pretext pentru a intra din nou în vorbă cu Executivul. Nu ne rămâne decât să sperăm că vor urma şi alţi paşi spre detensionarea unei situaţii politice, care, oricât ar vrea s-o minimalizeze acelaşi preşedinte, are un caracter evident de criză, atâta vreme cât se pomeneşte despre suspendarea şefului statului, moţiuni de cenzură sau dizolvarea Parlamentului!

***

(P.S. Se pare că am luat plasă! Numai ce l-am văzut pe premier - scăpat, iată, cu viaţă după întâlnirea de ieri - dându-se iarăşi la preşedinte: că subiectele au fost, cum am zis şi eu, neimportante, că scopul a fost, cum spuneau analiştii, de a-şi face imagine... Răspunsul la întrebarea din titlu este, deci: “nici gând!”.)