Fascinaţia şarpelui

După două zile de discuţii între preşedinte şi partidele politice, s-a ajuns, în sfârşit, exact în punctul din care s-a plecat. Traian Băsescu a dat impresia că s-a luminat peste noapte, explicându-ne cu aplomb, ca pe-o dovadă de mare perspicacitate personală, “propria-i” concluzie că un referendum pe tema votului uninominal n-ar avea practic niciun rost, câtă vreme rezultatul este previzibil (cu amendamentul că totul s-ar putea transforma într-un fiasco lamentabil în cazul când populaţia nu s-ar prezenta în număr suficient la urne), iar după încheierea lui nu vom fi înaintat nici cu un pas în ceea ce priveşte consensul partidelor pentru unul sau altul dintre multele proiecte de Cod electoral aflate deja în Parlament.

Ca de obicei când vine vorba despre preşedinte, sunt absolut fascinat de penibilul atitudinii demagogice a Partidului Democrat. După ce, în ultimele săptămâni, reprezentanţii lui ne-au înnebunit cu “necesitatea imperioasă a organizării referendumului”, arătându-se cu mult mai zeloşi decât însuşi iniţiatorul, care după ce a aruncat piatra în lac s-a retras într-o tăcere uşor sibilică, sunt puşi acum în ipostaza jenantă pentru orice om de bun simţ, dar cu siguranţă nu şi pentru domniile lor, de a admite că totul se poate rezolva şi fără.

În acelaşi timp, a fost foarte interesant să constatăm din nou un fenomen foarte interesant din politica autohtonă. De îndată ce au dat ochii cu şeful statului, lideri dintre cei mai vehemenţi în a-l critica, mergând până la invective, s-au transformat brusc în mieluşei bine crescuţi, joviali şi politicoşi. Domnul Băsescu şi-a demonstrat o dată în plus charisma incontestabilă, reuşind parcă să-şi hipnotizeze interlocutorii, asemenea unui şarpe înaintea devorării prăzii. Nu-i mai puţin adevărat că şi partidele au renunţat într-o oarecare măsură la intenţiile iniţiale de a-l umili prin trimiterea celor mai înrăiţi duşmani ai domniei sale. Aşa de pildă, PNL i-a făcut alt program lui Crin Antonescu, mulţumindu-se să i-l vâre în coastă doar pe Ludovic Orban, flancat de doi diplomaţi, Meleşcanu şi Voicu, la fel ca şi PC, care nu l-a mai delegat pe Codrin Ştefănescu. Desigur, această relativă acalmie nu va dura mai mult de două-trei zile, până când îşi vor reveni cu toţii din transă, antrenaţi şi de cei asemenea liderului PSD Mircea Geoană care, sustrăgându-se strategic de la întâlnire, şi-a păstrat suficient sânge rece cât să se răţoiască în continuare, de departe, la Băsescu, chiar a doua zi după ce-l vedeam pe Victor Ponta zglobiu ca un adolescent, fericit că proiectul său de lege fusese privit cu bunăvoinţă de ditamai preşedintele.

Ca să nu mai spun că, judecând după declaraţiile celor ieşiţi de la Palatul Cotroceni, a reieşit destul de limpede că, la urma urmelor, au vorbit împreună dar s-au înţeles separat. Reprezentanţii partidelor ni s-au adresat în cadrul conferinţelor de presă respective pe un ton relaxat, încrezători, ca şi cum votul uninominal ar fi deja o problemă rezolvată, însă pe fond fiecare vorbea în continuare despre un cu totul alt sistem. Semn că mai e mult până departe.