O victorie cu iz de înfrângere

Alegerile pentru Parlamentul European au fost amânate. În lipsa bărbii, premierul Tăriceanu îşi râde în pumni, încântat de ceea ce domniei sale i se pare, fără îndoială, o nouă victorie în confruntarea cu Traian Băsescu şi Partidul Democrat. Numai că, după părerea mea, este o victorie à la Pirus, iar PNL începe să semene tot mai mult cu cetăţeanul de la Radio Erevan care se ascundea cu multă iscusinţă deşi nu-l căuta nimeni, ori cu soldatul care înainta nestingherit în teritoriul inamic, într-un război care se încheiase de mult.

Mai întâi însă aş vrea să-i lămuresc pe aceia care n-au înţeles exact ce s-a petrecut ieri dimineaţă între preşedinte şi premier la Palatul Victoria. Lucrurile sunt simple: Traian Băsescu a prezidat o şedinţă cu Guvernul, desfăşurată înaintea şedinţei de Guvern, condusă, cum era şi firesc, de prim-ministru şi în care s-a luat sus-amintita decizie de amânare. Chestie de gramatică politică.

Necazul cu liberalii este că şi-au ales foarte prost momentul pentru a adopta o atitudine “pragmatică”, “tranşantă”, pe alocuri chiar cinică, prea puţin caracteristică în fond, în încercarea de a răspunde cu aceeaşi monedă democraţilor, cărora acest tip de pragmatism împins până la demagogia deşănţată le vine ca o mănuşă, fiind însăşi raţiunea apariţiei şi existenţei lui ca partid politic desprins din trupul unui FSN “îmbătrânit” şi conservator într-ale mentalităţilor retrograd-comuniste de la vremea respectivă.

De-a lungul ultimelor săptămâni, PNL a ratat mai multe ocazii de a-şi afirma independenţa şi intransigenţa. O face tocmai acum, pe un subiect sensibil, euroalegerile, şi exact când Traian Băsescu, demonstrându-şi o dată în plus dibăcia de mare strateg, şi-a arătat disponibilitatea de a da un pas înapoi în privinţa referendumului inventat de domnia sa, admiţând că, aşa cum pretinde premierul, poate deveni un subiect “parazitar” în perspectiva scrutinului. Prin urmare, Tăriceanu este cel care va apărea acum în ochii opiniei publice drept un individ ranchiunos, gata să dinamiteze şi mai mult viaţa politică numai pentru a obţine o victorie, cum spuneam facilă, în faţa adversarului său numărul unu.

În încercarea de a-şi argumenta “obiectiv” decizia, premierul a declarat că amânarea europarlamentarelor nu este câtuşi de puţin în interesul partidului pe care îl conduce. Perfect adevărat, fiindcă PNL, aflat la guvernare, nu are cum să spere la o creştere a potenţialului său electoral odată cu trecerea timpului. Numai că Tăriceanu recunoaşte astfel implicit că mişcarea sa este una mai degrabă în interes personal, acela de a-şi păstra funcţia. Iar pentru asta e în stare să facă jocurile unei Opoziţii care, luându-şi nasul la purtare, începe, iată, să aibă pretenţii tot mai mari şi mai răspicat rostite, precum aceea de a impune un Guvern “colorat” după propriile gusturi monocromatice. Şi cu siguranţă nu se va opri aici!