“Un gest politic atât de democratic pe care noi nici nu putem să-l înţelegem”

Scenariile politice lansate la sfârşitul săptămânii trecute în presă, conform cărora Traian Băsescu ar intenţiona să propună, la întâlnirea de marţi cu partidele parlamentare, formarea unui guvern de uniune naţională condus de Mugur Isărescu, sau a unuia având în prim-plan PSD şi pe Mircea Geoană mi se par absurde. Atât de absurde, încât, fiind vorba despre jucăuşul nostru preşedinte, devin perfect plauzibile. Singurul element care mă face să rămân oarecum sceptic este faptul că ele n-au fost aduse în atenţia opiniei publice de către oficiosul pedisto-prezidenţial “Evenimentul zilei” – caz în care probabilitatea lor ar fi bătut spre 100% – ci de către semi-oficiosul “Cotidianul” şi de “Ziua”, tribuna de luptă şi propagandă a liberalilor.

Trebuie să recunosc că, oricât de proastă mi s-a părut întotdeauna ideea de guvern de uniune naţională (ca să nu mai spun de aceea a unui Executiv condus de social-democraţi) sunt suficient de cinic încât dintr-un anumit punct de vedere să aştept cu încredere şi o bucurie răutăcioasă confirmarea unor asemenea ipoteze. Ar fi teribil de amuzant să urmărim reacţiile tuturor “pedeilor”, fie ei cu carnet, sau numai în cuget şi-n simţiri, şi felul în care s-ar întrece în a sublinia genialitatea preşedintelui, care, vezi Doamne, va fi găsit “singura soluţie viabilă pentru ieşirea din actuala criză”. Desigur, PSD nu va mai fi atât de negru ca atunci când cochetau liberalii cu el, ci “un partid mare, cu o pondere însemnată în Parlament, care nu poate fi neglijat în nicio construcţie guvernamentală”, “o formaţiune care în ultima vreme s-a schimbat mult, s-a democratizat faţă de vremurile când îi avea în frunte pe alde Năstase, Hrebenciuc, Mitrea sau Iliescu” etc., etc...

De altfel, deja l-am văzut, tot săptămâna trecută, pe domnul Videanu-preşedintele PD (spre deosebire de celălalt Videanu, primarul), cum la o emisiune la postul naţional de televiziune explica decizia lui Traian Băsescu de a numi în fruntea SRI un pesedist pursânge, drept “un gest politic atât de democratic pe care Preşedintele l-a făcut pe care noi nici nu putem să-l înţelegem” (topica îi aparţine). Asta, bineînţeles, în opoziţie cu gesturile politice atât de nedemocratice şi de uşor de înţeles ca fiind făcute în interesul grupurilor de interese, mogulilor şi tuturor celorlalţi demoni, ale lui Tăriceanu, care constatând schimbarea raporturilor de forţe din Parlament şi pierderea majorităţii pro-guvernamentale se vede pus în situaţia de a negocia cu aceiaşi social-democraţi – însă latura întunecată, vezi bine! Că doar n-o avea dreptul premierul să facă ce îi este îngăduit numai Marelui Şef de Partid şi de Stat!